Niciodată nu mi-a trecut prin cap că pregătirea mea în psihopatologie îmi va folosi vreodată în meseria de jurnalist. Acum, mă bucur peste măsură că, în tinerețe, am mers vreo doi ani, minim opt ore pe zi, la Spitalul 9, în Berceni, pentru a studia pe viu suferințele de toate felurile generate de bolile psihice. Fără această dramatică experiență, cine știe cum l-aș fi perceput astăzi pe Călin Georgescu.

Călin Georgescu a declarat: „Eu vin cu un alt proiect. Mai mare. Și spun, uite, domne, care-i treaba, România are graniță nu numai la Marea Neagră. Are graniță și la Caspică. Cum adică? Păi fac un canal Marea Neagră – Marea Caspică, mă duc în China și am intrare la Mediterană. Și asta o fac eu. Și am terminat cu Huawei, e prea mic pentru ce fac eu”.

Cu amărăciune vă spun că am întâlnit în practica mea de la spitalul amintit mulți pacienți care aveau deliruri similare. La un moment dat, ajungeau să îi deranjeze și pe ei, motiv pentru care apelau la medic.

Citiți continuarea articolului AICI.