Dramă ! Soţul i-a împuşcat ieri amanta. Azi, poetul Florian Silişteanu anunţă că scrie o carte

Tragedie ieri în America, unde un soţ gelos şi-a împuşcat nevasta şi apoi s-a sinucis. Motivul l-a constituit relaţia adulteră a acesteia cu poetul Florian Silişteanu, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

După ce a petrecut, într-un motel, o noapte de coşmar, Silişteanu a postat azi pe Facebook o scrisoare și o poezie pentru Ana, iubita sa ucisă, anunţând că îi va dedica o carte.

Rămâne de gândit dacă, în aceste momente, ideea cărţii era cea mai potrivită.
Iată scrisoarea și poezia lui Silişteanu:

DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE

– dintre toate distanțele Lui Dumnezeu tu rămâi cea mai frumoasă, ano

– mi-ai spus că nu ai fost niciodată atât de fericită și mi-ai spus: te iubesc cum n-am iubit pe nimeni în viața mea, tontulici! ( iar eu m-am lăsat împușcat în tâmple cu păsări de dragul tău și al Lui Dumnezeu fără să știu că vei duce distanța…ACASĂ!
– mi-ai promis că o să mă dai lumii întreg , ano! ……întreg! definitiv și desăvârșit!
îți promit că o să-ți scriu de mână toată scrisoarea dintr-o cafenea- poeme de iubire pentru tine- îți promit că o să-l rog pe cristian buică să ne lase și nouă un cântec numai al nostru din cele scrise până acum), îți promit….că nu te voi uita niciodată și că așa o să fac eu cumva încât să duc spre lumină tot ceea ce au prevestit universitarii de al new york despre ce trudesc poemului cel nou
îți promit că nu o să uit nimic….nimic…dar nimic din povestea noastră tulburător de frumoasă îți promit că niciodată nu voi uita diminețile în care ne trezeam de la 5 ca să deraiem fluturi prin parcările unde înghesuiau licuricii ca mai apoi să împărțim lumina luminii
– ano! și dacă te iubesc …eu cui rămân!
mi-ai promis ano că vom merge pe ape așa…sărăcuți și fără de niciunele că ni le facem noi ….și…și
și dacă te iubesc…eu cui rămân!
vezi…cel mai mult te-am iubit când mi-ai spus să am griji de ai mei de acasă de acolo de departe
și…dacă te iubesc…eu cui rămân!

# cântec frumos de dragoste și târzie ninsoare
anei, cu drag!

și vor veni târziu niște ninsori pe la fereastră

vor fi și ele cum și noi cândva un zurgălău
tot așteptând lumina să trezească
în ceasul lumii un ecou
îți scriu iubito de la drum m-am înrolat soldat cu normă-ntreagă
numai vederii mele mama un nod atât de mare nu dezleagă
a fi cumva și dânsa supărată ori poate cine știe…suspinând
că fiul ei din poezie nici bani de pâine nu va face prea curând
și că de pâine veni vorba ano s-a dat un ordin dimineață
ca nimănui permisii să i se dea de n-a iubit în viață
că va începe secerișul și pe la porți vor așeza icoane
că-nfrigurații lumii vor deveni eroi iar sfinții vor purta cu toții ecusoane
să ne deschidem ano și noi o brutărie una micuță la șosea
poate va fi trecând într-o lumină întâmplător pe-acolo – mama ta
vezi tu degeaba tragem noi la sorți
nu se întoarce nimeni niciodată
nici mama ta și nici a mea
ci numai dorul dintre morți
și vor veni târziu niște ninsori pe la fereastră
vor fi și ele cum și noi acum un zurgălău
tot așteptând lumina să trezească
în ceasul lumii alt ecou