În cazurile de plagiat, fiecare dintre oamenii care ştiu să citească poate fi un procuror sui-generis.

Te uiţi pe pagina autorului şi vezi că este scris acelaşi lucru ca pe pagina altui autor, fără ghilimele, fără trimitere.

Acesta este plagiatul.

Ajunge să vezi o singură pagină identică în două lucrări pentru a concluziona că lucrarea mai recentă este un plagiat.

Am văzut nu o pagină, ci mai multe din lucrarea de doctorat a Codruţei Kovesi conţinând texte identice cu lucrările altor autori.

Îmi ajunge, lucrurile sunt clare, iar cine spune că trebuie să fii specialist pentru a depista plagiatul e un ipocrit.

Dacă aceste 115 cuvinte deja scrise ar fi fost luate copy/ paste dintr-un alt articol, articolul meu se putea numi plagiat.

Iată de ce reacţia doamnei Kovesi nu ar fi trebuit să fie decât demisia.

Fiindcă plagiatorul este hoţ, iar un hoţ nu are căderea morală să ancheteze pe nimeni.

Ca să nu mai spunem că plagiatorul este şi carierist, vanitos, infatuat, un Tănase Scatiu intelectual.

În aceste condiţii, este oripilant să vezi că doamna Kovesi declară pentru Bloomberg că se face mult caz despre plagiat pentru a duce lupta anticorupţie pe panta ridicolului.

Nu are legătură. Corupţii spun şi ei că sunt acuzaţi din motive politice.

Laura Codruţa Kovesi nu e cu nimic mai bună decât corupţii pe care îi anchetează.

Gheorghe Smeoreanu