Voi spune ceva care pe unii îi va scandaliza la culme.

Cei din Comitetul Nobel care i-au oferit premiul lui Bob Dylan au vrut să dea un semnal în legătură cu marele risc ca literatura contemporană să devină autistă.

Să fim sinceri, scriitorii sunt citiţi mai ales de către scriitori şi critici literari, literatura nu mai pătrunde în societate.

Îmi aduc aminte că în prefaţa la ediţia operelor lui G. Călinescu a Academiei, Eugen Simion a spus ceva grav şi anume că din cauza criticilor literari care iubesc lucrurile sofisticate deoarece îşi justifică astfel meseria, romanul a devenit excesiv de experimental.

Desigur, există o mie de argumente împotrivă şi se va obiecta că arta de calitate nu este una de masă, dar ţin să atrag atenţia că au primit Nobel în ultimii ani scriitori de care lumea din afara lumii literare nu a auzit. În ultimii zece ani, doar Llosa este laureatul Nobel cu priză la public, ori aşa nu se mai poate.

Laureaţii pentru fizică, chimie, medicină sau economie influenţează viaţa miliardelor de oameni de pe planetă şi poate că e vremea ca şi literatura premiată cu Nobel să facă acelaşi lucru.

Desigur, în afara Nobelului, literatura poate face ce doreşte.

Cred că acesta este mesajul încununării lui Bob Dylan.

Păcat că pe vremea lui Jacques Brel nimeni nu a gândit așa.

Dixi et salvavi animam meam.

Gheorghe Smeoreanu