Cei care au vorbit, în 2014, despre faptul că Iohannis nu este nici român de origine, nici ortodox, au fost acuzaţi de înapoiere culturală şi discriminare.

Este aici un sofism.

Evident, un sas luteran are aceleaşi drepturi pe care le are un român get beget şi ortodox, inclusiv dreptul de a candida la preşedinţie.

Românii ar fi trebuit să fie însă atenţi la profilul cultural şi psihologic al celui chemat să îi conducă într-un moment delicat al istoriei.

Aveam nevoie de un om comunicativ, pentru care limba română să nu fie un obstacol, un om care să dinamizeze naţiunea, să o mobilizeze, să o îmbărbăteze, să o înţeleagă, să o conducă, nu să o bruscheze.

Ne-am ales cu un ins rigid, tăcut, care repetă obsesiv că trebuie schimbată clasa politică fără a preciza în ce mod.

Stilul de a gândi al preşedintelui e preluat mecanic de Structuri, iar consecinţa este că totul a luat o turnură stranie.

De ce e România stranie în acest moment e greu de demonstrat, dar simţi că aşa stau lucrurile.

Iată un fragment din comentariul preşedintelui cu privire la alegerile locale.

„Un politician ori este integru, ori nu este integru, iar pentru o comunitate este foarte important să aleagă un om integru, indiferent dacă vorbim de alegeri locale sau alegeri parlamentare (…). Alegătorul trebuie să decidă cine are dreptate şi eu cred că românii în continuare își doresc o clasă politică reformată, înnoită, integră şi competentă”.

Pentru mentalitatea românească, un cetăţean care candidează pentru funcţia de preşedinte după ce o primă instanţă l-a declarat incompatibil şi deci lipsit de integritate, frazele de mai sus sună straniu. Pentru Klaus Iohannis pot suna firesc, cum la fel de firesc pentru un membru al unei biserici ieşite din procesul Reformei este să vorbeşti permanent despre reformă şi reformaţi.

Aceste observaţii personale nu stabilesc iararhii valorice şi nu vor să dea verdicte.

Conduşi de fascinaţia istoriei şi sperând că vom renaşte ca pe vremea lui Carol I, declarându-ne admiratori ai spiritului nemţesc, nu am mai fost atenţi, în 2014, la nimic altceva.

Iohannis s-a dovedit compatibil în procesul cu ANI, dar pare a fi total incompatibil cu procesul istoric al României de azi.

Gheorghe Smeoreanu