Când privim din Occident spre Iran, avem în minte ayatollahi bărboși și gardieni ai revoluției nebuni, trupuri spânzurate de macarale și oameni biciuți pentru adulter, familii întregi pedepsite pentru încălcarea legii de către unul dintre membrii lor și milioane de femei tinere cu fața acoperită de hijab, poliția secretă urmărindu-i pe homosexuali și țipetele isterice ”moarte Americii”, ”moarte entității sioniste”.

Dacă facem un efort să ne punem în pielea fundamentaliștilor iranieni și să privim spre Occident, ar trebui să ne vină în minte adolescentele bete din cartierul Soho, de la Londra și prostituatele din Place Pigalle, din Paris, drogații cu spume la gură din Bronx și asasinatele din Harlem, New York, paradele gay de la București și oamenii străzii din Bruxelles, presa de scandal și corupția guvernamentală de pretutindeni.

Marea, importanta diferență este că Occidentul nu urăște Iranul, în vreme ce Iranul urăște Occidentul, cel puțin la nivelul leadership-ului și al populației tradiționaliste. 

Citiți continuarea articolului AICI.