Înţeleg că dacă eşti inteligent, ai cultură şi duci o viaţă mondenă, trebuie să fii coronasceptic .

Covidiştii, cei care nu pun la îndoială existenţa şi periculozitatea pandemiei sunt, per a contrario, mai rudimentari, masă de manevră.

În această situaţie, mă declar covidist convins şi îmi asum acuzele de om din popor, neşlefuit, uşor de dus de nas de oculta mondială.

Atrag însă atenţia tuturor coronascepticilor că declaraţiile celor care au fost bolnavi şi au scăpat vorbesc despre chinuri înfiorătoare.

Celor care spun că s-a exagerat cu măsurile de distanţare socială le răspund că nu s-a ştiut şi încă nu se ştie bine care sunt incidenţa şi mortalitatea virusului. Guvernele s-au temut de o situaţie de colaps medical, iar dacă se nu se va întâmpla acest lucru, cu atât mai bine.

Celor care atrag atenţia că mor cei cu comorbidităţi le reamintesc că fiecare zi de viaţă contează, iar de la o anumită vârstă nu există om perfect sănătos. Ca să nu mai spun cât de mulţi medici au murit.

Celor care spun că mortalitatea este redusă, le spun că la fel se întâmplă şi cu accidentele de avion, ceea ce nu înseamnă că nu ne temem de ele.

Am ciudata impresie că dragilor mei coronasceptici inteligenţi, culţi şi cu viaţă mondenă le va părea rău când se va încheia pandemia.

Rămân, ca să zic aşa, un covidist convins.

Gheorghe Smeoreanu