Dan Voiculescu are tupeu.

Dacă ar fi cerșetor la Paris, ar fi dintre cei care te scuipă dacă nu le dai moneda.

Voiculescu e însă bogat. 

Asta nu-l poate face să-și ascundă perfect lanțul gros pe care, teoretic, ar trebui să-l poarte peste maieu.

Am tot mai mult impresia că Dan Voiculescu îi urăște pe români, iar acum, când simte că se prăbușește, încearcă să moară cu România de gât.

Scrie, așadar, Voiculescu o scrisoare către CSM, Comisia Europeană și Parlamentul European. Tema: e persecutat de presă.

Recunoașteți paradoxul pirandei. Îți aruncă copilul sub roți și urlă că l-ai călcat cu mașina.

“Romania are nevoie de echilibru si obiectivitate, ” zice Voiculescu.

 Ca și cum Badea, Gâdea, Grecu et comp. numai “respect și obiectivitate” respiră, de dimineața până seara.

Zice în scrisoare: 

“Dupa 8 ani de excese din toate partile, din toata taberele, avem inca sansa sa eliberam institutiile statului de ideologii, stereotipuri si subordonari oculte.”

Omul securității invocă “subordonările oculte” !

Frumos.

Viclean, Voiculescu ia în brațe libertatea presei:

 “Desi, B1TV, Evz, RomaniaTV si Romania Libera au declansat o campanie furibunda impotriva mea, daca am de ales intre libertatea presei (si chiar a exceselor sale) si obtinerea unei reparatii personale, aleg, de fiecare data, libertatea presei. Pentru ca stiu ca fara libertatea presei toate celelalte libertati devin iluzorii.”

Viclenia constă în faptul că și-a format o echipă la Antena 3 care mizează doar pe excesele acestei libertăți și nicio clipă pe libertatea moral asumată.

Între libertatea presei și terorismul mediatic există o distanță pe care trustul lui Voiculescu o parcurge, seară de seară, cu viteza luminii.

Voiculescu tratează Justiția ca pe târfa lui.

O bate, o scuipă, o înjură, apoi se mândrește cu ea.

Cumplit.

Presa o tratează ca pe un puradel pe care îl trimiți la furat.

Jalnic.

Pe toți ne tratează ca pe niște…

…români.