Tot auzim că generalul Ciucă negociază un guvern minoritar. În sine, o astfel de negociere este 100% penală.

Carevasăzică, Ciucă promite celorlalte partide anumite avantaje și facilități dacă îi vor vota guvernul lui minoritar, ceea ce seamănă cu mita electorală transpusă la nivelul Parlamentului.

Un guvern minoritar este votat, dacă este votat, doar prin decizia suverană a celorlalte partide. O astfel de decizie ia în calcul că alegerile anticipate nu sunt convenabile, că ar putea oferi o configurație parlementară identică, ori că până la alegerile la termen ar mai fi puțin timp.

Niciuna dintre aceste situații nu se aplică în acest moment. Sondajele arată că opțiunile electoratului sunt profund schimbate față de ultimele alegeri. PSD a crescut mult, iar USR nu a pierdut prea mult. Până la alegerile la termen ar mai fi multă vreme.

Ce să negocieze așadar generalul Ciucă ? Să dea bani și funcții secundare celor care îi votează guvernul ? Așa ceva e de domeniul DNA.

Pe scurt, negocierea, în momentul actual, a unui guvern minoritar liberal nu își găsește niciun temei, ba chiar încalcă Codul Penal, sub aparența înșelătoare a interesului național.

Insistența pe guvernul minoritar arată și altceva, anume că Iohannis și liberalii speră că Binomul se va reactiva și va acționa în forță pentru a-i salva, așa cum a mai făcut-o. Precum Băsescu, Iohannis pierde din vedere că se află pe panta descendentă a puterii.

Binomul își vede de treabă, fiind el însuși minoritar în Pădure.

Mentalul românesc, atât al politicienilor, cât și al alegătorilor, nu are prea clar conceputul de alegeri anticipate. Cu anticipatele nu ne-am mai întâlnit, așa cum nu ne-am mai întâlnit cu Covid 19. Multora, anticipatele li se par la fel de grave ca pandemia.

Din păcate, altă soluție nu există, nici bună, nici proastă.

Chiar dacă face pe el de frică, știind că ar putea urma suspendarea sau, chiar mai rău, activarea unor dosare, Iohannis va fi obligat să apese butonul anticipatelor, așadar, întoarcerea la popor.

Un popor aflat în pragul unei crize de nervi.

Gheorghe Smeoreanu