Trebuie să îl înţelegeţi pe Iohannis. Nu fiindcă nu ar fi observat că a că un om a căzut lângă el (au trecut, în fugă, cadre medicale) ci fiindcă în mentalul său, când cineva cade în luptă, tu mergi mai departe. Apoi, nu e el comandantul suprem al Armatei noastre ?

S-a jucat şi Iohannis în copilărie de-a războiul şi sunt sigur că nu era nici coldat american, nici rus, era vajnic luptător al Grupului Etnic German. Ori, ce face un luptător, se lasă impresionat de moartea unui coleg ? Nu, merge înainte, să îl răzbune.

Apoi, colegul nu era chiar coleg , era american. Normandia, Trump, Suficiente motive pentru un neamţ revanşard să se bucure.

A mai căzut un inamic.

Camarad sau duşman, nu contează,  când eşti milităros ca în filmele cu nemţi, aşa încât, iertaţi-l pe Iohannis, e prizonierul unei anumite istorii.

G.S.