Ceea ce unui om singur nici prin cap nu i-ar trece să facă poate ajunge să facă atunci când se află într-un grup.

 

”Emergența poate apărea de asemenea în grupuri de oameni – astfel că grupul ar putea fi capabil de un nivel al cruzimii de care niciun alt membru individual al grupului, care acționează singur, nu ar fi capabil”, spun Gaurav Suri și Jay McClelland în cartea ”Mintea emergentă”.

 

Așa se explică de ce avem în Europa o politică a cordonului sanitar vizavi de partidele numite extremiste.

 

Veți spune că în multe țări europene partidele de extremă dreaptă participă la guvernare. Într-adevăr, situația europeană este într-o evoluție rapidă, iar în 2026 partide de extremă dreaptă sunt deja la guvernare în Italia, Finlanda, Croația și Cehia, iar în Suedia se discută chiar intrarea lor formală în guvern după alegerile din 13 septembrie. Există însă o nuanță, anume că, exceptând Italia, doar în micuța Finlandă un partid considerat extremist deține portofoliile ministerelor de forță.

 

AUR nu este un partid fascist în sensul istoric al cuvântului, pentru că România de astăzi nu se află  în anii ’30, iar comparația mecanică nu se susține. Dar de aici până la concluzia că AUR nu are nimic de-a face cu extrema dreaptă este o distanță pe care realitatea nu ne permite să o parcurgem. Extremismul contemporan nu mai are nevoie de cămăși verzi, de uniforme și de mitraliere. El poate apărea într-o formă democratică, poate participa la alegeri, poate avea parlamentari și poate depune proiecte de lege. Ceea ce îl face radical este, între altele, felul în care își construiește adversarii și felul în care se raportează la trecut.

 

AUR a construit o parte importantă a discursului său pe naționalism, suveranism, anti-globalism și revolta împotriva „sistemului”. Nimic din toate acestea nu este, luat separat, extremist. Problema apare atunci când aceste teme sunt însoțite de o relativizare a unor figuri ale extremei drepte românești.

 

Claudiu Târziu nu s-a delimitat categoric de Corneliu Zelea Codreanu. Sorin Lavric a elogiat în Parlament persoane provenite din mediul legionar. Călin Georgescu, promovat de AUR pentru funcția de premier, i-a prezentat pe Codreanu și Antonescu drept figuri eroice. Acestea nu sunt simple accidente de vocabular. Ele spun ceva despre granița ideologică pe care partidul și oamenii săi au fost sau sunt dispuși să o treacă.

 

Sigur, AUR poate spune: „Nu suntem legionari”. Și trebuie să fim suficient de corecți pentru a accepta această delimitare atunci când este explicită. Dar problema rămâne: de ce este nevoie, într-un partid democratic al secolului XXI, de atâtea explicații despre Codreanu, Antonescu și Legiune?

 

Poate că tocmai aici începe extremismul modern: nu atunci când cineva declară că vrea să distrugă democrația, ci atunci când începe să considere acceptabil ceea ce democrația europeană a condamnat definitiv.

 

Sunt declarații și gesturi ale lui George Simion care pot fi considerate semnale că, dacă AUR ar lua puterea, violența nu este exclusă:

 

• „Să fie jupuiți în piața publică.” — George Simion, martie 2025, după respingerea candidaturii lui Călin Georgescu. Ulterior, Simion a spus că formularea era o metaforă politică.
• „Nu garantez că, la o revoltă în stil Nepal la București, cei care au votat contra poporului vor fi iertați de români.” — George Simion, septembrie 2025. Declarația a fost făcută în contextul protestelor și al crizei politice și a fost interpretată ca o amenințare la adresa adversarilor politici.
• „Ce mă fac cu voi? Individual, nu în grup.” — George Simion, mai 2025, într-un mesaj adresat alegătorilor care nu îl susțineau.
• „Te agresez sexual, scroafo!” i-a spus George Simion, în Parlament, fostei sale colege de partid, Diana Șoșoacă, pe 20 decembrie 2023.

 

AUR nu este singular prin radicalismul discursului său, dar anumite declarații ale lui George Simion îl apropie de forma cea mai agresivă a retoricii populiste europene, aceea în care adversarul politic încetează să mai fie un simplu adversar și devine un om care trebuie pedepsit.

Și aceasta este o diferență politologică importantă între populism, dreapta radicală și extremism.

 

 

Oarecum în altă ordine de idei, cea mai agresivă măsură pe care ar lua-o AfD dacă ar guverna ar fi încetarea educației incluzive pentru copiii cu dizabilități. Oribil, într-adevăr, dar nimic violent fizic.

 

Dacă adăugăm la cele spuse și informația care a circulat pe surse că în 2024 unii cu influență în AUR întocmiseră liste, pe județe și orașe, pentru pedepsirea celor care ”au lucrat contra poporului”, atunci înțelegem și mai corect de ce partidul este ținut de președintele Nicușor Dan în carantină.

 

Este AUR un lup în blană de oaie?

 

Trebuie spus că în critica ”sistemului” AUR are de multe ori dreptate. Totuși, cu simpatizanții laturii violente din istoria țării nu trebuie să avem nicio îngăduință.

 

Cunosc personalități ale acestui partid care nu ar omorî nicio muscă, așa cum se spune. Garantez pentru ei, nu că ar avea nevoie de garanția mea. I-aș aminti aici pe deputații Bogdan Velcescu și Nicolae Mîndrescu, pe omul de afaceri Vicențiu Mocanu sau pe ziaristul Tiberiu Pîrnău.

 

Totuși, reiau aici o afirmație științifică în care cred: ”grupul ar putea fi capabil de un nivel al cruzimii de care niciun alt membru individual al grupului, care acționează singur, nu ar fi capabil”.

 

Îndrăznesc să spun că România ar avea nevoie de AUR la guvernare, dar e nerecomandabil să se întâmple asta.

 

Nu se știe când AUR poate deraia de pe șine.

 

 

Gheorghe Smeoreanu

 

(Această rubrică apare, în general, de două ori pe săptămână)