Ponta, Antonescu şi gaşca lor de pucişti au neapărată nevoie de alungarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, altminteri toată zbaterea din ultimele săptămâni se va doveni nu doar inutilă, ci şi periculoasă. Reîntoarcerea lui Băsescu în fotoliul de preşedinte este pentru USL echivalentă cu un dezastru, iar pentru cei doi capi ai badei ar însemna ieşirea din viaţa publică. Pe Crin Antonescu nu l-ar ierta liberalii, mai ales că şansele sale de a câştiga preşedinţia peste doi ani ar fi aproape nule, iar Ponta, cu credibilitate zero la Bruxelles şi cu un plagiat aproape oficializat ar deveni prea fragil pentru a mai conduce USL spre victoria la alegerile parlamentare.

Puciştii ştiu acest lucru, iar ideea unui referendum validat doar cu participarea a jumătate plus unu dintre cei înscrişi pe liste îi năuceşte. E aproape cert că nu se va atinge această cotă de participare, situaţie în care dezastrul bate la uşă.

În aceste condiţii, o singură şansă pare a le mai surâde lui Ponta şi Antonescu, anume forţarea lucrurilor pe direcţia faptului împlinit. Au mai făcut-o cu ocazia înlocuirii lui Blaga şi chiar cu suspendarea neconstituţională a lui Traian Băsescu. În consecinţă, USL va proceda de asemenea manieră încât OUG care stalibeşte că participarea la vot nu e criteriu pentru validare să rămână în picioare pentru eventualitatea că Băsescu va pierde cu un scor catastrofal. Şi atunci, se va ridica următoarea problemă: cum să nu validezi un referendum care îl dă plecat pe Băsescu cu un scor de 75 la 25 la sută ? Pusă în faţa faptului împlinit, CCR ar valida, cred puciştii, un asemenea scrutin, chiar dacă nu e îndeplinită condiţia de participare.

Ne aflăm în situaţia înecatului care se agaţă nu de un pai, ci de un colac de salvare, fiindcă nu e totuşi exclus ca prin implicarea masivă a primarilor uselişti electoratul să spună da pentru suspendare într-o proporţie covârşitoare.

Ce ar spune CE sau Departamentul de Stat al SUA într-o asemenea situaţie ? Nu ar mai fi multe lucruri de spus, voinţa poporului fiind o expresie greu de pus sub rigorile unei prevederi cum este aceasta de participare a jumătate plus unu din electori la un referendum din miezul verii. Se va spune că, în condiţii normale, participarea ar fi fost validă, iar rezultatul ar fi rămas acelaşi.

Iată de ce este exclusă o tactică a lui Traian Băsescu sau a PDL de boicotare a referendumului. Pe de o parte nu ar fi o atitudine considerată demnă, iar pe de altă parte strategia nu ar folosi la nimic. Politica faptului împlinit este tactica specifică puci, iar acesta, în miezul căruia ne aflăm, o va folosi până la capăt. Fiindcă tocmai asta fac puciştii când dezastrul bate la uşă: merg până la capăt.