Winston Churchill a pierdut alegerile imediat după ce a câştigat un război. A pune la vot popularitatea unui personaj politic după ce ţara a traversat o criză economică sau un război este categoric cel mai dificil şi perfid mod de a atac al adversarilor politici.

Orice criză economică lasă răni, venituri reduse, oameni fără locuri de muncă. Iar adevărul este unul singur. În urma unei crize economice nimeni nu iese în câştig, săracii devin şi mai săracii iar bogaţii la rândul lor sărăcesc. Patriciu, Ţiriac sau Becali au pierdut mult în cei trei ani de criză, la scara lor la fel de mult cât a pierdut şi un bugetar. Nimeni nu iese învingător dintr-o recesiune. Şi atunci a te juca azi cu „simpatia” poporului pentru liderul care a condus o ţară în timp de criză este de departe un asasinat politic. Mă refer la perioada imediată.

Despre Churchill s-au scris pagini de aur în istorie după anii 60, deşi milioane de englezi nu l-au votat după război. Englezi care înduraseră foametea, spaima, sărăcia unui război. De parcă l-ar fi provocat premierul britanic…Dar când îţi pică bombele pe casă nu mai cugeţi.

Aşa e şi la români. Cifrele care indicau faptul că România a ieşit stabilă din acest marasm economic nu i-au ţinut de foame nici şomerului şi nici bugetarului cu 6 milioane de lei salariu. Pentru el, vinovați au fost Băsescu şi PDL. Antena3 a fost mai aproape de suferinţa lui, pentru că ziariştii de acolo i-au ascultat lamentaţia şi au amplificat-o. Nimeni nu a căutat cauze. S-a preferat manipularea. Ieşea ceva de aici, nu?….Şi a ieşit, USL.

Guvernul USL încă de la instalare trebuia să-şi ducă la capăt al doilea deziderat. Demiterea lui Băsescu. Au pus un singur ministru capabil, Georgescu, care a pus economia pe pilot automat, restul umplutură. Apoi ei s-au apucat de un puci.

Eu nu voi intra în jocul USL. Refuz asta.