Există o Românie Socialistă care a fost recent contemporană cu noi. O Românie Socialistă cu o televiziune socialistă. De fapt o divizare a României care a debutat în forţă începând cu anul 2008.

Republica Socialistă Română a existat pe jumătate din ţară şi avut Antena 3 drept televiziune unică de propagandă.

Este cel mai bun exemplu de manipulare a unei seminaţii şi cred că acest fenomen se poate studia peste câţiva ani în toate facultăţile de sociologie drept unul din cele mai spectaculoase reuşite ale unui experiment social de ştergere a discernământului. Publicul Antenei 3 a trăit într-o capsulă atemporală şi a refuzat, de-a dreptul violent, o altă Românie. Este ca şi cum, în spaţiul deschis al României naţionale, a existat un cub etanş şi foarte bine apărat. Propagandiştii acestui post – Grecu, Badea, Tudor, Chiriac, Stancu, Ciuvică, Roşca Stănescu, Nistorescu plus pleiada de fanatici USL au reuşit, în patru ani, să traseze o frontieră în jurul unei jumătăți de popor, nefăcând decât un simplu exerciţiu. La vama mentală, traduceau pe invers orice mesaj european şi democratic, transformând ideea de presă liberă într-una stalinistă. La Televizunea Antena 3, orice PDL-ist, oricine se afla în anturajul lui Traian Băsescu, oricine nu era de acord cu ei, era definit drept canibal, nebun, dement, hoţ, duşman al poporului, dobitoc. Era un linșaj de tip ghilotină, fără argumente, mizând doar pe istericale. Acolo se urla, se înjura, se fabricau şi improvizau scenarii de tip telenovelist, se exacerba frustrarea românului sărac. Antena 3 devenise prietena poporului inadaptat, a poporului care nu înţelesese nimic din capitalism şi democraţie, a unui popor rural. Antena 3 a ştiu, astfel, să recreeze o Românie empirică, emoţională şi carnală. Mai mult, a reuşit să adune laolaltă instinctele primare, ura, invidia, răutatea, victimizarea, demonicul. O reuşită, şi nu doar prin prisma populaţiei sărace care a intrat în cub. Pentru că nu vorbim aici de un public neşcolit şi tâmpit. Vorbim aici de intelectuali, de profesori, de medici, de o vastă categorie de funcţionari publici. Vorbim de o ţară care a intrat într-un cub în mod voluntar. Evident că sunt şi aici cauze concrete, cum ar fi salariu mic al unui dascăl, de 1000 – 1200 de lei care aduce frustrări, al unui medic stagiar, sau al unui funcţionar public de primărie. Salarii mici care închideau orizontul obținerea unei case, de plildă, sau satisfacerea unor pretenţii potrivite cu statutul social de intelectual. Toate astea a ştiut să le manipuleze perfect Antena 3, dând imagini şi exagerând cu bogăţia pedeliştilor de la putere. Astfel a fost forțat pragul de vulnerabilitate și au căzut victime oamenii totuşi şcoliţi, dar cu venituri reduse. Restul, publicul fără şcoală era deja înregimentat spre antene. 

Acest cub a crescut la cota lui maximă, în vara anului 2012, atât ca volum cât şi prin vacarm, când era cât pe aici să se suprapună peste graniţele naturale ale României. Atunci, a fost Europa cea care a venit în forţă şi a înfrânt mişcarea. Dar cu ce preţ? Europa a fost linşată la Antene. Erau strigăte demonice prin studiourile Antenelor. A fost Aspazia Cojocaru, femeia de la CCR al cărei vot a fost decisiv şi pe care, cândva, istoria o va menţiona ca fiind omul providenţial. Aspazia a salvat România care mergea spre dezastru.

Iar acum, în ultimele două luni, este Ponta cel care a ieşit din cub şi care a ameţit complet lucrurile. Din fericire, de data aceasta în sensul bun al cuvântului. 

Cubul bate în retragere, fenomenul a intrat încet în descreştere, dar va dura mult până la normalizare. După patu ani de isterie, România este o ţară obosită. Văd zilnic cum foştii zombii din cub încep să-şi revină şi mă bucur. Cu ce preţ însă… Un an pierdut, doar pentru o nebunie care ne putea distruge pe toţi.