Faptul că România este condusă de un plagiator şi un repetent (îmi pare sincer rău că trebuie să folosesc aceşti termeni) s-ar putea să-i irite pe mulţi români, dar asta nu înseamnă că Băsescu are vreo şansă la referendum. Pentru a o avea, ar fi nevoie de un curent de opinie devastator, capabil să-i învingă pe primarii uselişti care, asemenea unor văcari, îşi vor împinge turmele la urne.

Nu trebuie să bată nimeni câmpii, dar numai chestiuni spectaculoase, precum o grevă a Academiei, un miting al tuturor doctorilor în ştiinţe şi al doctoranzilor din ţară, publicarea foii matricole probabil dezastruoase a lui Crin Antonescu, dovada că şi el a plagiat teza aceea despre Dante, implicarea în campanie a lui Lady Gaga sau alte asemenea minuni la un loc l-ar mai putea menţine pe Marinar la Cotroceni. Cum ” minuni în vremea noastră nu cred a se mai face”, ar mai rămâne speranţa absurdă că societatea civilă nu dormea precum Chuky, aşa cum am crezut cu toţii, ci doar se prefăcea că doarme, pândind iepureşte şi sărind la bătaie tocmai acum cu cei doi golani politici. E atât de utopică ideea aceasta, încât nu se poate pune nicio bază pe ea.

Totuşi, am avut impresia în ultimele săptămâni că Dumnezeu s-a implicat în viaţa politică din România pentru prima oară de la revoluţie încoace, altminteri nu mi-am putut explica nici condamnarea şi…sinuciderea lui Năstase, nici demascarea lui Ponta ca plagiator şi fanfaron. Dacă admitem, măcar de dragul teoriei, că aşa stau lucrurile, atunci trebuie să presupunem că se va întâmpla acea minune care să îi scoată la vot pe toţi cei care înţeleg cât de degradant este un plagiat şi cât de puţină stimă poţi avea faţă de un repetent.

Dumnezeu îţi dă însă nu-ţi bagă-n traistă, aşa încât e de datoria lui Traian Băsescu să spună tot ce ştie despre cei care au dat lovitura de stat avocăţească şi sunt convins că ştie lucruri care ar putea şoca opinia publică. Spunând însă aceste lucruri, intrăm pe un teritoriu pe care nu îl cunoaştem, iar dacă mult amintitele cancelarii occidentale joacă vreun rol în alegerile de la noi, atunci îl vor juca în această direcţie.

În favoarea cui ? Ei bine, asta e imposibil de ştiut acum.

Desigur, mulţi se gândesc că MRU va juca rolul lui Făt Frumos care o va salva pe imaculata Românie din ghiarele balaurului cu două capete. Lăsând la o parte faptul că România nu mai e, oricât am vrea, deloc imaculată, simpla formulare a ideii ne arată că e vorba doar despre un basm.

Frumos, ce e drept…