Băsescu n-a existat.

A existat numai o țara frumoasă

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe.

Ca o barbă nepieptănată de crai.

Si niște ape ca niște copaci curgători

În care luna își avea cuibar rotit.

 

Și, mai ales, au existat niste oameni simpli

Pe care-i chema : Dan Voiculescu,

Adrian Năstase,

Sau mai simplu : senatori și deputați,

Cărora le plăcea să spună

Seara în jurul focului poezii –

„Trofeul calității” si „Transformatorul” si „Antena a III-a”.

 

Dar fiindcă auzeau mereu

Latrînd la stîna lor procurorii,

Plecau să se bata cu americanii

Și cu germanii .

 

În timpul care le rămânea liber

Între două primejdii,

Acesti oameni faceau din afacerile lor lor

Jgheaburi

Pentru lacrimile babelor înduioșate,

De curgeau votanții la vale

Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei

Și ai Țării Bârsei si ai Țării Vrancei

Si ai altor  țari românesti.

 

Au mai existat și niste înalți funcționari europeni

Si un tânăr care vorbea cu ei,

Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt ?

 

Acest tînar cu ochi mari,

Cât istoria noastra,

Trecea batut de gînduri

Din cartea altora în lucrarea lui,

Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,

ai iubirii,

Care îi ieseau mereu fără sot.

 

Au mai existat si niste tei,

Si cei doi îndragostiti

Care stiau să le troieneasca toata floarea

Într-un copy-paste.

 

Si niște cătușe  ori niste nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi si mișcatoare șesuri.

 

Și pentru ca toate acestea

Trebuiau să poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus

Băsescu.