Băsescu n-a existat.
A existat numai o țara frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Si niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Dan Voiculescu,
Adrian Năstase,
Sau mai simplu : senatori și deputați,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Trofeul calității” si „Transformatorul” si „Antena a III-a”.
Dar fiindcă auzeau mereu
Latrînd la stîna lor procurorii,
Plecau să se bata cu americanii
Și cu germanii .
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Acesti oameni faceau din afacerile lor lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile babelor înduioșate,
De curgeau votanții la vale
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei
Și ai Țării Bârsei si ai Țării Vrancei
Si ai altor țari românesti.
Au mai existat și niste înalți funcționari europeni
Si un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt ?
Acest tînar cu ochi mari,
Cât istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea altora în lucrarea lui,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.
Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un copy-paste.
Si niște cătușe ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si mișcatoare șesuri.
Și pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Băsescu.

























Lasă un răspuns