Nu mai ştiu cine spunea că „tăcerea este aliatul acuzatorilor”, parcă Sofocle, precis Sofocle. Nu cred în tacticile defensive, în aşa-zisa ignorare a calomniatorului, ori în ideea că cedează cel mai deştept. Iată de ce îi răspund şi îi voi răspunde ori de câte ori va fi nevoie băiatului ăla isteric care se străduieşte să îmi creeze o imagine total aiurea.

Dacă acest Mihai Alexandrescu ar fi băiatul rafinat şi cult în care pozează, nu ar lucra la gezeta considerată cea mai insalubră din Argeş, alături de individul socotit şantajistul nr. 1. E clar că omul are o problemă dacă a eşuat aici. Cum dracu` să te baţi cu pumnul în piept că eşti de-al lui Faulkner şi nu de-al lui Bukowski (să le-o tragă !)câtă vreme ziarul tău îi face pe toţi cretini, curvari, corupţi… ? Dă bine mahalaua cu clasicii ruşi ? Mira-m-aş, totul e o diversiune.

Gaşca lui Alexandrescu încearcă să îmi schiţeze un portret robot abominabil: bătrân ramolit, beţiv, ratat. De ce mie, ce rău le-am făcut ? Păi…zâmbesc, nu le-am făcut decât răul că exist, că lucrez în domeniul unde vor să fie ei jupâni şi nu reuşesc fiindcă lumea îi raportează la mine. Trebuie să mă demoleze pe mine ca să înceapă ei să conteze, altfel distanţa e prea mare.

Alexandrescu ăsta nu a scris niciun articol de Doamne ajută, nimic memorabil, nimeni nu poate aminti de vreun editorial al lui ieşit din comun. Zice că a re-desenat gazeta lor şi că e cea mai elegantă de pe piaţă, poate aşa o fi, numai că e un ziar de pomină, toată lumea îl consideră întruchiparea şantajului în presa din Argeş şi nimic mai mult. A re-desenat, să-i fie de bine, dar în rest, nicio performanţă, nu tu şcoli tari, nu tu cărţi, doar un blog amărât !

Prostul ăsta insistă pe ideea că el are 31 de ani şi eu 54, ca atare aş fi ramolit. Aici se vede că e bou, n-ai cum sta de vorbă cu unul care vine cu asemenea şopârle. Apoi, tot insistă pe ideea că beau, de parcă m-ar fi cărat el pe braţe acasă vreodată, bine că nu mă acuză şi că fumez. Un porc, fiindcă niciun om cât de cât normal nu îl face pe altul beţiv decât cel mult dacă acuzatul a fost prins beat de poliţie la volan, dacă a ajuns în comă pe la spitale, dacă a borât în vreo cârciumă, dacă îl ştiu chelnerii de scandalagiu etc.

Maimuţa asta se laudă cu lecturile, cu stilul de viaţă…Îi atrag atenţia că scrie banal, previzibil, iar de trăit probabil că trăieşte la fel, fiindcă, nu-i aşa, stilul e omul.

Un cititor a ţinut să intervină, de curând, în problema asta şi a scris un comentariu pe care îl preiau de la rubrica respectivă şi îl transcriu aici:

„De foarte mult timp incerc aceleasi sentimente ca cele exprimate de dv.Este strigator la cer cum niste insi care nu au facut nimic toata viata lor, unii dintre ei asa cum aminteati sunt de o prostie letala, noroiesc cu balosenia caracterelor lor oameni care au pretentia ca nu au facut umbra degeaba pe pamant.Ma bucur cand gasesc la un semen de-al meu, care are si marea calitate de a cunoaste fenomenul din interior, aceiasi dorinta, fireasca, de a cunoaste pe acesti „formatori de opinie”. La cele precizate de d-voastra, veti avea surpriza sa aflati ca uni dintre prestigiosii ziaristi de la saptamanalul amintit, au fost ciripitori inca de pe bancile scolilor. In rest sa auzim numai de bine!

Un alt comentariu e mai blând, dar la fel de perspicace:

„In orice tara din lumea occidentala, presa inseamna „a patra putere”, indiferent ca este vorba de un cotidian de notorietate mondiala, gen „New York Times”, sau cotidianul care apare intr-un orasel cu 10 000 de locuitori, pentru ca cei care scriu articolele, respectiv ziaristii, o fac in primul rand pentru A INFORMA, A CULTIVA, A EDUCA; a fi ziarist inseamna a avea o anumita formatie profesionala, dobandita in urma unor cursuri (universitare, de specialitate etc) sau a unei indelungi practici. Informatia este verificata din cel putin doua surse, dreptul la replica este garantat. Nimeni nu isi permite sa te faca „albie de porci” pe motiv ca are un contract de publicitate cu „inanmicul tau nr.1” sau pentru ca nu ii place fata ta. Dar pentru ca asta sa se intample si in Romania, trebuie adoptat mai intai un cod deontologic al ziaristilor, la care sa adere toti cei care scriu sau au emisiuni TV,iar cine nu il respecta, sa fie sanctionat. Poate asa reusim sa avem o media de calitate, poate asa nu isi vor mai da cu parerea toate parasutele agramate. Ce spuneti, sunteti „pentru”?

În sfârşit, o a treia persoană remarcă următoarele:

„Nu stiu cine sunt zamfir sau alexandrescu, nu citesc ziare, dar poate ca nu e chiar asa cum ziceti dumneavoastra. va citesc de mult timp, domnule smeoreanu, sunt un cititor care a fost curios sa citeasca si ce scriu acesti jurnalisti si a gasit pe internet lucruri pe care le-au scris ei. articole, opinii, ma rog, nu sunt chiar asa infantili cum spuneti. dimpotriva, zamfir are ceva destept in stilul lui, iar celalalt e mai infipt, dar le zice bine, din suflet. la dumneavoastra e glasul experientei, e altceva. ei sunt pusti, dupa fata, zamfir arata a pusti, celalalt nu stiu cum e. ar trebui sa invete de la dumneavoastra, ca sunteti un om trecut prin viata. salutari!

Ce să mai zic, oamenii au mirosit despre ce e vorba în aceste atacuri, iar eu voi răspunde de câte ori va fi nevoie. Aşa zicea şi Sofocle, nu ?

Nu sunt un fotograf de marcă, dar îmi place să fac poze. Iată una.