Ziariştii din provincie îşi schimbă adeseori opiniile despre finanţatorii lor. Fie sponsorul nu ţine ritmul cu pretenţiile omului de presă, fie se creează alte conexiuni, cu alte ziare şi televiziuni, fie pur şi simplu sunt reevaluate beneficiile relaţiei. Fiindcă inflaţia de canale media îi semnalează sponsorului că preţurile au fost prea mari şi e momentul să se reaşeze puţin. Există şi situaţia, mult mai onestă, în care ziaristul îşi schimbă pur şi simplu impresia despre un om şi revine cu argumente asupra celor scrise anterior.

Aşa se face că jurnalişti care pictau portrete minunate anumitor personalităţi ajung, după o vreme, să folosească tehnica palimpsestului, adică să şteargă „papirusul” şi să scrie cu totul altceva. Cum servituţile economice sau pur şi simplu viaţa permanent schimbătoare fac să apară, uneori la intervale scurte de timp, opinii perfect contrare sub aceeaşi semnătură, cred că ziaristul are datoria morală să semneleze cititorului schimbarea produsă. Altfel spus, e onest să aduci aminte că ai avut o altă părere şi, dintr-un motiv sau altul, ţi-ai schimbat-o. Cu atât mai bine ar fi dacă ai avea puterea să spui: motivul este că…Indiferent de motiv, fiindcă lumea înţelege, iar sinceritatea este mai întotdeauna apreciată de opinia publică.

Nu se întâmplă însă astfel. Papirisul e şters tacit şi palimpsestul e vândut drept coală imaculată folosită la prima mână.