Există cărţi mari pe care nu le-am citit dar despre care am auzit vorbindu-se toată viaţa cu entuziasm, cu veneraţie. S-a întâmplat să vină momentul în care să citesc lăudata carte şi atunci am avut o dezamăgire, fiindcă se pare că şi în lectură se întâmplă la fel ca în dragoste, când în sfârşit poţi avea ceea ce ai visat, admiraţia scade, interesul se risipeşte ca nisipul luat în palmă.
Probabil la fel ni se va întâmpla şi cu dorita nemurire, atunci când o vom avea ni se va părea lipsită de miracol şi tare mă tem să nu ajungem, unii dintre noi, să ni se pare prea fad Raiul.
Mă gândesc să îmi fac un raft de capodopere literare necitite şi pe care nu le voi atinge niciodată, pentru a le păstra întreg misterul şi a le visa nemărginita frumuseţe.

























Lasă un răspuns