Voi scrieți poezii, în loc să spuneți ce ați vorbit de curând cu copiii voștri,

ce a mai gătit soția / iubita,

ce mâncați, cum dormiți / sau aveți insomnii,

ce v-a mai spus doctorul / sau nu e cazul,

când ați fost ultima oară fericiți / dar nefericiți,

cum vă gestionați secundele zilei / sau orele,

dar banii ? / de ce nu, sunt importanți pentru

libertate,

ce vreau să spun este că poeții scriu poezii,

iar viața e altceva,

e o capodoperă și

vă întreb de ce nu o scrieți,

de ce ?

 

Spuneți când ați mâncat ultima dată înghețată,

fiți poeții înghețatei,

când v-a plouat pe păr, când ați visat urât și

când v-a fost/ dacă v-a fost

frică de moarte.

 

Nu scrieți nimic altceva decât dacă vă doare vezica biliară,

sau nu, ceea ce este o binecuvântare,

scrieți despre o bere cu amicii, despre

cearta și împăcarea de acasă,

despre cât aveți glicemia și

cât ați cheltuit pe ultimul all inclusive.

 

Ați pus poezia deasupra vieții, ceea ce este

de ne iertat, nu v-o iertați nici voi

în momentele de derută, când vă simțiți inutili

(ca poeți)

vă străduiți să aveți talent uitând

că talentul suprem este acela de a trăi, a fi,

a exista, a fi speriat de boli, de accidente, de ratare, de plecări fără întoarcere.

 

Nu mai scrieți poezii, mai bine spuneți cum o cheamă pe pisica voastră/ dacă aveți,

ce credite ați mai luat,

ce țeavă s-a mai spart,

ce v-a speriat ieri, ce v-a bucurat azi,

cum vă mai vin blugii/ sacourile, rochiile,

ce mai fac vecinii,

care este bârfa

cea mai recentă.

 

Sunteți poet ?

Mda, bine.

Gheorghe Smeoreanu