Mersul într-o librărie mă epuizează. Alegerea cărţilor e un chin. Librăria este tărâmul tuturor opţiunilor, spaţiul care conţine cele mai multe răscruci.

În viaţă, optăm pentru câţiva parteneri de sex opus, dar imaginaţi-vă ce cumplit ar fi ca toţi partenerii potenţiali să se afle la un moment dat la un loc, iar noi să trebuiască să alegem. Acelaşi lucru poate fi gândit în legătură cu prietenii, adică să îi aflăm pe toţi cei posibili într-o singură, imensă, încăpere, iar noi să decidem după diverse semnale cu care vom continua în viaţă. Fiindcă este moda sejururilor „all inclusive”, putem compara librăria cu o uriaşă sală în care se află toate băuturile şi felurile de mâncare posibile. Recunoaşteţi că actul opţiunii este uneori atât de epuizant încât aproape că nici nu mai e compensat de plăcerea mâncatului ?

Azi, intrând într-o librărie de la Rm. Vâlcea, am optat pentru următoarele „iubite de o noapte sau două”: Susan Sontag – „Privind la suferinţa celuilalt”, Magan Gressor şi Kerry Cook – „Cele mai frumoase poveşti de dragoste întâmplate vreodată”, Dan Tapalagă: „Bulversarea valorilor”. Am plecat cu aceste cărţi conştient câte multe altele las în urmă, mai interesante, mai utile.

Cum alegem cărţile ? Asta e o altă discuţie, acum am vorbit doar despre infernul alegerii.

În lectură, ca şi în dragoste, există o nostalgie faţă de ceea ce nu vei citi şi nu vei iubi niciodată.