Când iţi suni copilul de zece ani şi îţi spune că învaţă la matematică sau citeşte o carte, te poti declara mulţumit. Şi eu am auzit de multe ori asta la telefon. Până azi, când am auzit altceva.
– Ce faci ?
– Mă uit la apusul de soare.
Când am auzit asta, am fost sigur că totul e în regulă, acum şi pe viitor. Am fost fericit.
Pentru a fi mai explicit, cred că un om al viitorului va fi în regulă daca va reuşi să rămână în comunicare cu natura, cu universul, cu Dumnezeu. Poate că am fost prea explicit şi îmi cer iertare, dar aceasta este una dintre puţinele idei de care nu mă îndoiesc.
Lasă un răspuns