Ziariştii din presa locală sunt mai aproape de eroii lor decât cei de la Bucureşti, ceea ce, implică un mai mare consum afectiv. Nu îţi este indiferent cel despre care scrii, nu e doar un personaj, e omul de lângă tine cu care, vrei sau nu vrei, te întâlneşti de sute de ori într-o viaţă. Pe acei eroi principali ai articolelor tale ajungi să îi iubeşti sau să îi urăşti, dacă eşti capabil de ură, fiindcă aşa e omeneşte. Pe Constantin Nicolescu l-am iubit, o spun chiar dacă sună patetic.

Aşa stând lucrurile, consumul sufletesc pe care îl resimt din după-amiaza arestării acestui om este din ce în ce mai epuizant,aş vrea să se termine totul cumva, să dispară strea aceasta de incertitudine. Fiindcă în incertitudine morală mă aruncă un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung, unde citesc:

„”Nicolescu este unul dintre «baronii» locali, cu mare influenţă în PSD, pentru că dispune de bani şi voturi. Aparent ar fi colaborat înainte de 1989 cu Securitatea. Procurorii DNA îl acuză printre altele că, în timpul inundaţiilor din 2005, ar fi obţinut în baza unor documente falsificate aproximativ 900.000 de euro din fondurile structurale ale UE, pentru o firmă la care este asociată propria familie. Aceeaşi firmă, care ar fi obţinut în judeţul Argeş contracte cu instituţii publice în valoare totală de un milion de euro, le este foarte bine cunoscută anchetatorilor din investigaţiile efectuate anterior asupra fostului premier Adrian Nastase, fiind implicată şi în finanţarea campaniilor electorale ale PSD din 2004 şi 2008”

Adevăr sau minciună – aceste lucruri trebuie lămurite o dată, dar ştiu că până atunci va mai trece mult timp, un timp chinuitor.