Am scris „Însemnări din casa ei” şi din dorinţa de a avea posibilitatea să beau o cafea cu însuşi personajul principal al romanului meu. În viaţa asta destul de banală, nu e puţin lucru să îţi permiţi luxul de a scoate o femeie dintr-o carte de-a ta şi a o invita la o bere. Numai că socoteala din viaţă nu se potriveşte cu cea din text. Anca Gligor din roman nici nu vrea sa audă de posibilitatea de a coborî treptele palatului scriiturii riscînd să se întîlnească cu aşa-zisul ei prototip din carne şi oase. Îmi spune că dacă aş fi vrut să fac asta, trebuia sa scriu un roman umoristic. Scandal mare în carte, eu încercînd să îmi scot personajul la plimbare, precum e scandal şi în viaţă, fiindcă Anca reală s-a îngrăşat şi nu încape pe uşa cărţii, e ca şi cum ai vrea să bagi o canapea prin nişte canaturi şi nu merge oricum ai pune-o, cu spatele, cu picioarele înainte, nu intră în nici un fel, e o atmosferă de comedie mută, scriitorul e Stan şi personajul e Bran, dar lăsaţi-o naiba de mobilă, că deja cade tencuiala de pe roman !

Cu Anca reală s-a petrecut un fenomen, nici nu mă pricep să îl descriu, să zicem că iei un par şi îi pui robă şi pălărie cu ciucure, nici nu şti ce iese, sperietoare de ciori sau un arac primind titlul de doctor honnoris causa, pînă la urmă e tot acelaşi lucru. Aşadar, zarvă în curtea cărţii, vin portăreii să scoată bijuteriile personajului la mezat, se ceartă croitorii şi brutarii şi negustorii care să fie primii în încasarea datoriilor, e clar ca bună ziua că am scris o carte pe credit.

Sărmane autor, cititorul îţi va lua craniul în palme, peste decenii, gîndindu-se la tumbele şi giumbuşlucurile tale din vremurile cînd încă nu putrezise Danemarca chiar de tot, deşi pe la colţurile ei se vedea deja cum se insinuează puroiul. Oh, poor Yorick, vezi-ţi de treabă încă de pe acum, scoate cartea pe tarabe, alături de fructele toamnei, trînteşte capacul blogului şi ieşi în lumea reală ! Fă o plecăciune în faţa spectatorilor şi coboară de pe scenă, lasînd cadavrele să se scoale şi să plece pe la casele lor.

P.S. Aici se încheie erata romanului „Însemnări din casa ei”, o carte scrisă, cum spuneam, pe credit,o carte neinspirată de nimeni decît de cine ştie ce duh nesfînt, fiindcă Anca Gligor nu a existat, nu există şi nici nu va exista vreodată în realitate, amin.