Japonia trece, dupa cum stim, printr-o situatie atit de critica, incit unele scenarii vorbesc despre iminenta apocalipsei, Arhipelagul Nipon putind sa devina o adevarata Noua Atlantida. In aceasta situatie, ne putem pune problema daca am fi capabili sa ne sacrificam viata pentru a salva o civilizatie atit de veche si de originala si, mai ales, pentru a-i salva pe milioanele de copii cu ochii oblici.Ce ar fi daca s-ar face un apel la nivel mondial pentru cautarea de voluntari care, cu pretul vietii, sa reuseasca repararea reactoarelor aflate in pragul exploziei nucleare ? Ati spune da, ori ati face pasul inapoi ?Desigur, intrebarea poate fi perfect retorica, deoarece, la nevoie, Japonia si-ar gasi patriotii ei cu spirit de sacrificiu, acei kamicaze care sa salveze patria. Dar daca ar fi nevoie de mai multi, ati face-o ?M-am gindit si eu o clipa la aceasta situatie. Si nu mi-au aparut in fata ochilor nici Shogun, nici Yasunari Kawabata, nici stampele, nici hai-ku-urile, nici diminetile linistite ale lacului in care se reflecta virful muntelui Fuji, ci copiii, milioanele de ochi oblici de copii.Desi am si eu doi ochi de copil mai dragi decit orice pe lume, pentru acele milioane de ochi as face-o. SI sunt convins ca si voi, cei care cititi, nu ati ezita nicio clipa. Va stiu, va intuiesc, v-ati oferi voluntar.