Autoritatile Argesului urmind tristul exemplu al presedintelui si primului-ministru nu au o comunicare reala cu societatea. Acesti oameni cu functii au impresia ca daca dau toata ziua din gura cu privire la jocurile politice se pun in contact cu populatia. Nimic mai fals, fiindca doar un mic procent dintre locuitorii acestei tari sint pasionati de ce se intimpla pe scena pe care cinta partidele, in cor sau prin solisti. Nici autoritatile stiintifice si culturale nu se adreseaza direct oamenilor pe probleme arzatoare. Practic, cei care alcatuiesc elita sint desprinsi de popor, vazindu-si fiecare de treburile lor sau, cel mult, ale grupului sau institutiei din care fac parte.Voi lua un exemplu concret, acela al cresterii nivelului de pornografie, violenta si nesimtire din scolile argesene. Inspectoratul Scolar, prin dna Anca Barbu, a organizat joi o masa rotunda cu politie, presa, preoti si profesori pe acest subiect, intrebind care ar fi masurile de contracarare. S-au propus o multime de programe speciale, numai un lucru nu s-a subliniat indeajuns si anume ca trebuie creat un curent de opinie in favoarea decentei, disciplinei si bunului simt in lumea elevilor si studentilor. Cine ar putea sa creeze o astfel de mutatie pozitiva ? Cei despre care vorbeam la inceput.Sa discutam concret. De la presedinte si premier nu mai putem cere nimic, au meciul lor de box, conduc tara, cum o conduc, ca niste piloti care fac lupinguri fara sa le pese de pasagerii care se izbesc de paretii si tavanul avionului. Putem cere insa prefectului sa vorbeasca periodic, la televiziunile locale si in presa, despre cum trebuie sa fie tinerii. Ii putem ruga pe rectorii universitatilor de pe la noi sa faca acelasi lucru. Ar putea sa nu stea deoparte nici parlamentarii, nici seful Politiei, nici primarul capitalei de judet, nici inspectorul general scolar, nici presedintii uniunilor de creatie. Acesti oameni si altii pe care nu ii mai amintesc, au vizibilitate, au (care au) autoritate. Ei trebuie rugati si, pina la urma, somati sa se adreseze oamenilor si in special tineretului, in legatura cu chestiunile vietii de zi cu zi, ale educatiei, ale civilizatiei.Doar presa mai combate, cit de cit, in aceasta directie. Ziaristii ii trag de limba pe oamenii importanti ai judetului si multi dintre ei abia catadicsesc sa vorbeasca despre lucrurile cu adevarat semnificative. Ar fi simplu pentru Inspectoratul Scolar sa faca un program prin care sa ii roage pe cei cu autoritate in judet sa se adreseze periodic tinerilor, prin mass-media. Sint convins ca, in scurt timp, s-ar vedea si efectele.