Voi publica astazi citeva fragmente de jurnal de acum un an. M-am gindit ca este bine sa fac astfel deoarece se poate vedea ca un jurnalist se mai gindeste si la alte lucruri si are si alte trairi decit cele legate de evenimente politice si politicieni, de viata de zi cu zi. Parca ar fi nevoie de o alta perceptie asupra omului care scrie la ziar, oricare ar fi el. Joi, 24 august 2006 / / Imi este clar ca deconstructia nu m-a distrus, ca pot renaste. Imi spun ca a fost criza inceperii batrinetii. Seara, plec in munti („La munte, suflete al meu”, spune proorocul David) la Casa Secreta. Pe linga Print, vin si poetii G.S. si P.T., ceea ce nu m-a bucurat. Nici Printul nu se simte in largul sau si noaptea coboara la ses, lasindu-ma cu G.S., sa discutam incoerent si anxios despre batrinete. El are cu un deceniu mai mult si se pare ca incepe sa stie totul despre asta. / Dupa miezul noptii, incep sa recitesc predicile lui N. Steinhardt, adica reeditarea cartii „Daruind vei dobindi”. Adorm gindindu-ma ca monahul de la Rohia inca nu gasise cea mai profunda explicatie a supararii Mintuitorului pe smochinul neroditor. Sa creezi smochinul iar el sa nu ti se ofere plenar invocind tocmai felul in care l-ai creat, iata adevarata suferinta a Creatorului.Aflu de la Steinhardt ca Dostoievski, probabil vreun personaj al sau ar fi spus ca daca pe patul de moarte i s-ar dovedi, cu argumente irefutabile, ca Iisus este o fictiune, tot ar ramine cu El. / Spune Steindhardt: / „In cele din urma, m-am putut convinge ca libertatea se cucereste numai prin omorirea pacatului si m-am simtit in stare sa descifrez formula „fac ce vreau”: ea nu inseamna ca dau ascultare neconditionata viscerelor si tropisemlor mele, pornirilor si instinctelor mele dobitocesti, constituindu-ma prizonier al egoismului, turpitudinilor si plagilor firii mele, ci ca le supun pe acestea vointei, ratiunii si constiintei mele, partii bune (curatite) a eului meu, supra-eului meu. Fac ce vreau, cedinciosul si smeritul ucenic al lui Iisus Hristos, iar nu ce i-ar placea demonului salasluind inauntrul meu sau tircolind in juru-mi sa fac in numele asa-zisei libertati instinctuale, in temeiul careia ma ispiteste spre a ma indemna sa ma dau rob lui si duhurilor sale celor rele”.Sa recunosc ca fiecare cuvint din acest fragment m-a ars ca si cum ar fi fost de foc. / Isaia, dupa N.S.: „Priveam in jur: nici un ajutor! Ma cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci, bratul Meu M-a ajutat si urgia Mea sprijin Mi-a fost”. (Is. 59,17; 63, 5). VINERI, 25 AUGUST / / N. Sainhardt spune ca Iisus in dialogul sau cu Nicodim parca ar fi dorit sa urmeze preceptul de mai tirziu al lui Thomas More: I trust I make myself obscure. / Printul crede ca fratii din Pateric Anuv si Pimen, care nu si-au primit batrina mama in chilie spunindu-i: „Aicea vrei sa ne vezi pe noi ori in lumea cea de dincolo?”