Astazi mi-a vorbit un pescarus. Mi se parea straniu sa ii inteleg limba, dar m-am abtinut sa comentez asta. Eram asezata in fata ferestrei, fumind obisnuita tigara si privind cerul fara nori. L-am vazut cu aripile desfacute asemeni unui evantai, apoi a intrat in casa, atingindu-mi usor parul. Apoi a inceput sa imi vorbeasca:   “ De ce chipul tau este tot un zimbet si inima nu? Si nu ma intreba cum de poti sa ma intelegi, pentru ca astfel ai distruge magia care a dat nastere acestei zile care vorbeste despre viitorul tau. “   “ Chipul meu cunoaste doar prezentul, dar sufletul se gindeste neincetat la viitor. Nu sunt trista, imi este doar teama ca in curind voi suferi, chiar daca mi-am promis sa nu o mai fac, si sa iubesc fara sa cad pe ginduri sau sa imi pun prea multe intrebari. “   “ Iubirea nu raneste niciodata. Ceea ce da nastere suferintelor sunt incertitudinile. Sa nu pici niciodata in aceasta capcana. Oricum, sa stii ca eu il cunosc pe cel pe care il iubesti, si da, ai dreptate sa fii indragostita de un barbat ca el. “   “ Vezi? Stii si tu atunci ca e un barbat minunat. Tocmai din acest motiv nu as vrea sa il ranesc sau sa il dezamagesc vreodata. Mi-e teama ca nu stiu sa il iubesc asa cum merita. Ar trebui sa fiu mereu zimbitaoare si vesela, iar eu nu reusesc, pentru ca, de multe ori, problemele pe care singura mi le-am creat, sosesc toate ca un fulger si ma trintesc inerta cu moralul la pamint, furindu-mi astfel parfumul de fericire pe care mi-l daruiesc momentele cu el. “   “ Stai linistita, micuto, nu iti fa griji pentru el. Barbatul vietii tale stie cit de mult il iubesti si iti va ramine mereu alaturi. “   “ Il vezi in viitorul meu? Se va transforma in prezent sau va deveni doar o frumoasa amintire? “   “ Viitorul nu vorbeste niciodata. Il cream noi, cu magia gindurilor, sentimentelor si faptelor noastre, cu increderea care nu trebuie sa ne paraseasca niciodata. Noi suntem cei care transformam gindurile si dorintele in realitate. Important este sa alegem drumul corect in viata si sa stim sa dam suflul vietii lucrurilor care ne fac fericiti pe noi si pe cel pe care il iubim. “   “ Cum se poate tine o iubire strinsa, strinsa pentru totdeauna in suflet? Cum reusim sa pastram pentru toata viata linga noi persoana pe care o iubim? “   “ Iubirea este vesnica doar in sufletul nostru, fara sa facem din persoana iubita un prizonier al vietii si viitorului nostru. “   “ Il voi iubi pentru totdeauna! Il voi iubi chiar daca nu va mai face parte din viata mea pentru ca a ales un alt drum si nu drumul nostru. Il voi iubi fara regrete si durere. Il voi iubi cu dulceata si cu amintirile pasiunii. Il voi iubi acceptind alegerea sa fara sa pretind sa o inteleg, ci doar respectind-o. Il voi iubi pentru totdeauna, pentru ca el m-a invatat sa iubesc cu adevarat. Il voi iubi si il voi mingiia in vis, dedicindu-i lui cele mai frumoase pagini pe care le va scrie viata mea” „   “ Asta isi doreste el pentru tine in fiecare zi: ca viata ta sa fie o carte cu pagini care povestesc doar momente frumoase. Sa iti amintesti mereu, micuto, ca viitorul nu vorbeste niciodata, pentru ca ni-l facem singuri. “   Pescarusul a zburat dupa aceste cuvinte, fara sa mai adauge nimic si fara sa imi lase timpul sa ii multumesc pentru ca vorbise cu mine.    Era un pescarus magic. Ma facuse sa inteleg ca iubirea pe care o traiesc acum se intimpla o singura data in viata si ca nu trebuie sa ne gindim mereu la viitor, ci sa acordam importanta prezentului, pentru ca din prezent ia nastere viitorul.Semnatura: Ramona Voiculescu