Exista un anumit tip de ziarist de succes al carui portret robot nu e greu de creionat. Voi incerca sa il schitez din citeva tuse, curios fiind sa vad daca se recunoaste cineva in crochiul meu.Ziaristul de succes la care ma refer are talent, unul aparte, pe care l-as defini cu expresia „talent de curva publicistica”. Vreau sa spun ca omului i-ar disparea farmecul si nu ar mai fi interesant daca ar scrie cinstit, corect, principial. Asa cum o curva nu poate sa-si arate calitatile decit intr-un mediu nocturn, plin de fum de tigara si aburi de alcool, individul isi da masura talentului doar in texte impanate cu insulte si amenintari, cu insinuari si batjocoriri. Luati-l si puneti-l sa scrie un articol cu miez si va da chix, cereti-i sa compuna un text bazat pe fapte obiective si se va stinge ca luminarea. Cereti-i insa si platiti-l pentru asta sa injure pe cineva si degetele individului vor alerga voios pe tastatura, fiindca la asta se pricepe mai bine ca oricine. Sunt viermi, moluste, nevertebrate din acestea care traiesc doar in medii in care nu exista oxigen, cum le-ai scos la aer, cum se sufoca.Individul are o anumita credibilitate, una de tirfa violata, adica ea e violata, nu zicem nu, atita doar ca pare a-si fi negociat violul. In plus, gazetarul nostru solicita intotdeauna sa i se repereze onoarea, principala valoare la care face trimitere fiind tocmai aceasta onoare pe care nu o mai poseda de multa vreme.Toti ne-am confruntat in viata cu genul acesta de caracter: ciufut si ranchiunos, cinic si jegos. Te-ar lasa sa ii rupi un deget doar pentru a te putea acuza de tentativa de omor, ti-ar da si nevasta, doar pentru a face rost de un scandal de adulter. Il puteti recunoaste si dupa mers pe stimabilul. E cel mai tantos, mai impaunat, mai intempestiv.Asta in public, fiindca in privat e nevrotic, bolnavicios, irascibil, fricos. El incepe un dialog intotdeauna onctuos, de parca tocmai ar fi iesit dintr-o cada plina cu ulei, pentru a-l termina cu concluzii dramatice, proorociri apocaliptice si insinuari de sluga beata. Omul vrea sa para plin de secrete si lasa sa se inteleaga ca ar exista oameni importanti care isi pun informatiile cele mai pretioase in tolba lui, numai ca adevarul este altul, adica individului i se da sa manince in particular doar ceea ce trebuie sa vomite in piata publica, asadar i se foloseste stomacul, nu inteligenta.In fine, aceasta este doar o schita, asa cum am spus, pentru un portret ar fi nevoie de ceva timp si nimeni nu i-l acorda. Iar daca m-am distrat putin scriind cele de mai sus a fost pentru a face o scurta si clara demonstratie: desi m-am exprimat la modul general, nimeni nu va face nicio confuzie. El e doar unul in abjectie si inimitabil in dejectie. Asa-i ?