In conditiile in care ne-am obisnuit sa auzim in ultimii douazeci de ani de politicieni care s-au pus pe capatuiala indata ce au ocupat o functie importanta, cazul la care ne vom referi in continuare este intr-adevar unic. Probabil unic in Romania pentru ca si personajul este unul atipic, care a facut nota discordanta inca de cand a aparut in prim planul vietii politice din Arges. Este vorba despre Aurel Teodorescu, profesorul de germana prin venele caruia curge si astazi sange taranesc-crestin democrat. Omul a ocupat timp de trei ani functia de prefect al judetului Arges, in vremea mandatului lui Emil Constantinescu ,si era de o modestie aproape maladiva preferand sa vina la birou cu mancare in sufertas decat sa calce pragul unui restaurant cum ar fi cerut rangul. Timpul a trecut, a curs multa apa pe Arges dar Aurel Teodorescu nu se dezminte nici acum. A ramas acelasi monumet de modestie si simplitate. Daca vi-l mai amintiti si va intrebati ce mai face, aflati acum. O duce rau, tocmai pentru ca nu a facut afaceri din postura in care s-a aflat timp de trei ani, nu si-a tras terenuri, nu si-a atribuit cladiri, n-a pretins comisioane, n-a facut trafic de influenta, nu i-a alimentat nimeni contul, nu a primit nici macar o gaina sau vreun sac cu mere de la vreun taran care avea nevoie de o semnatura. Nu a facut nimic din toate acestea. Nu a luat o centima in plus pe perioada mandatului sau, in afara salariului, aproape ca se sfia sa foloseasca si masina institutiei pe care o pastorea. Astazi isi castiga painea la fel de cinstit, de la scoala unde preda germana si din cateva meditatii particulare. Tocmai de aceea locuieste modest, intr-un bloc de nefamilisti din zona Arpechim si, ca sa aveti tabloul complet al conditiei sale umane, adaugam faptul ca Aurel Teodorescu parcurge pe jos distante foarte mari pentru ca nu intotdeauna isi permite sa-si cumpere un bilet de autobuz. De cate ori fostii prefecti nu vor fi trecut pe langa herr profesor in jeep-urile lor stralucitoare, fara sa observe din fuga masinii privirea trista de sub palaria ponosita a unui batran atat de simplu, dupa vorba, dupa port…Semnatura: Eduard Tomaziu