Exista in Arges un ziarist aparte, unul care vede totul in negru. Stefan Dumitru Afrimescu este un mare gazetar al negarii, unul care transforma in esec tot ce atinge. El scrie catastrofic, viziunea sa este una a putrefactiei, toti actorii politici, economici, sociali si culturali fiind, in conceptia afrimesciana niste homunculi care nu au dreptul la viata. As vrea sa ii gasesc lui Stefan Dumitru Afrimescu un corespondent spiritual, dar imi e greu. Nici Bacovia in poezie, nici Cioran in eseistica, nici Freud in psihologie, nici Ionesco in publicistica, nici Hieronymus Bosch in pictura nu au reusit ceea ce acest ziarist izbuteste bu brio si anume sa scrie ca si cum ar face reportaje din iad. Nu vreau sa-l psihanalizez pe acest jurnalist, dar cred ca o puternica rana narcisica supureaza inca.Pentru Stefan Dumitru Afrimescu ideea de ancheta de presa vine ca o manusa. In presa romineasca, a face o ancheta jurnalistica inseamna a demoniza totul, oameni si masini, blocuri si utilaje, flori si pasari. Totul e o voma, nimic nu ar trebui sa mai fie pe pamint. Cind Afrimescu scrie, te gindesti daca nu ar fi mai bine sa cada un meteorit peste lumea despre care scrie. Molimele sunt o binecuvintare, fiindca Afrimescu ne vrea pe toti infestati, agonizind, descompunindu-ne. In fond, minjind peretii lumii cu un stralucitor rahat de esenta publicictica, Stefan Dumitru Afrimescu implora lumea sa faca implozie, singura intrebare cae s-ar pune fiind ce trebuie sa se intimple cu autorul insusi: sa-l ia dracul laolalta cu noi, ori sa ramina singur pe pamint. Pentru a vedea cam cum zugraveste Afrimescu lumea, va propun sa cititi fragmente dintr-un articol despre Pitesti:”Pitestiul, un municipiu capitala de judet cu pretentii de metropola, dar cu o infrastructura la pamint. O „metropola”