In preajma fiecarei campanii pentru alegerile locale se gasesc o droaie de primari si consilieri care trec de la un partid la altul mai usor decit as trece eu pe trotuarul celalalt. Si de fiecare data, liderii fialialelor locale ii plimba pe la conferintele de presa si ii arata la televizor ca pe niste trofeee, ca pe niste prizonieri de lux capturati pe frontul unui razboi politic. Am asistat de fiecare data la asemenea scene cu o oarecare jena, imi era rusine de rusinea transfugilor. Mai ales ca niciodata nu am gasit pe unul care sa spuna cinstit: „Domnilor, aia la care am fost inainte nu voiau sa ma mai puna pe lista, iar astia la care am venit acum, ma pun, ca doar de aia am venit…” Nici vorba insa de un asemenea fair-play. In schimb, aud ca oameni in toata firea, la 40, 50 sau chiar 60 de ani , au descoperit, in fine, care ideologie li se potriveste, ca si-au dau seama, dupa un deceniu petrecut in tabara cealalta, ca aia n-au valoare, umbla numai dupa ciolan, sint niste prosti facuti gramada etc. Jenant.Desigur, liderii ii plimba de zgarda pe la televiziuni si pe la conferintele de presa, unde ii pun in prezidiu, pentru prima si ultima oara in viata, dintr-un calcul politic cinic. Ei isi umilesc astfel adversarii, asa cum i-au umilit grecii pe persi dupa batalia de la Maraton, cind i-au pus sa isi dea pantalonii jos. Pe de alta parte, sefii si ceilalti din conducerile partidelor unde aterizeaza tradatorii nu dau doi bani pe acestia, ii folosesc de nevoie si ii marginalizeaza dupa , asta absolut de fiecare data. In plus, raspopitul ramine oarecum tarat, parca are pe el urmele unei etichete care refuza sa se dezlipeasca definitiv.Cind chiar si fotbalistii din Bucuresti se feresc sa treaca dintr-o tabara in alta de teama ultrasilor care nu ii iarta cite zile au ei daca au fugit la adversar, noi inregistram in politica, la fiecare patru ani, o marja semnificativa de tradare.Se confirma astfel ceea ce ne spun istoricii, ca ne-am cam ocupat cu tradarea de-a lungul timpului, ca am avut cam multi boieri „haini”, care au trecut de la un voda la altul fara prea multe probleme de constiinta. Din fericire, atunci exista calaul. Acum, nici atit.