„Rusinea dispare cind viata e lunga”, spune Sartre, autorul piesei de teatru „Tirfa cu respect”. Chiar daca au patit o multime de rusinari, niste muieri de presa le-au uitat deja si fac pe vestalele. Intr-o gazeta la care lucreaza citeva erori ale moralei minimale, a aparut un articol care pare scris pe hirtia higienica folosita de familia deputatului Adrian Miutescu de-a lungul anilor. Permiteti-mi sa transcriu aici un fragment, cu promisiunea ca imediat ma voi spala cu spirt pe miini: „Toamna lui 1997. An fatidic in ceea ce priveste viata personala a liberalului Adrian Miutescu dar, paradoxal, prolific, in plan profesional. Este anul in care liberalul decide sa-si bage nevasta in ghearele legii penale, cerind sa fie trasa la raspundere pentru savirsirea infractiunii de abandon de familie si totodata anul in care acesta devine director general al IPEE Curtea de Arges. Certurile crunte din familia sa legate de lipsa nejustificata a Mihaelei Miu­tescu de acasa ajung pe masa de lucru a procurorilor din Curtea de Arges. Sotul a decis sa se razbune pe sotie, povestind tot oamenilor legii, intreaga viata intima, de la modul in care aceasta si-a neglijat cei doi minori pina la acuzatii grave de adulter. Alaturat, va prezentam, ad litteram, filele din dosarul penal in care Mihaela Miutescu este acuzata de abandon de familie: dosar nr. 783/p/1997, reclamant-parte vatamata Adrian Miutescu invinuit Mihaela Miutescu, martori Mihai Botos si Maria Calut.” Ce vrea, in fond, acest articol ? El nu are nici o legatura cu vreo fapta reprobabila comisa de deputatul Adrian Miutescu. Absolut niciuna. Nu scrie acolo ca omul politic si-a batut sotia sau a injurat-o, ca a dat-o afara din locuinta sau nu s-a mai ocupat de copil. Scrie doar ca, intr-un moment de furie si frustrare, un barbat s-a apucat sa scrie o serie de lucruri chestii dure fiindca sotia il parasise. Tuturor oamenilor li se intimpla sa aiba momente mai dificile in cuplu, insa este inadmisibil ca astfel de situatii sa apara intr-o presa scrisa de niste fufe care au trecut, in viata lor, prin momente cu mult mai jenante si mai demne de oprobiul public. Conteaza si cine te judeca, fiindca una este sa ti se uite cu mult repros in trecutul tau cineva care se stie curat ca lacrima si cu totul altceva sa iti bata obrazul unii mai murdari ca tine.Presa se considera indreptatita sa intre in viata personala a unui om politic deoarece unele fapte private pot fi de interes public. Sint perfect de acord cu acesta atitudine. In respectivul articol, la o justa analiza de continut, nu gasim insa nici un fel de comportament imoral sau ilegal al personajului vizat. Ca atare, articolul nu trebuie publicat, pur si simplu, indiferent ca se pierdea ceva la tiraj. Este tirajul un fel de criteriu suprem, in baza caruia sa nu mai conteze nici un fel de deontologie ? Daca e asa, le pot eu demonstra celor care gindesc astfel ce tiraj fac eu publicind o serie de istorii picante din viata lor profesional-privata. Ar fi masura pentru masura. Ne mai gindim.Eu cred ca numitul Adrian Miutescu si-a iubit si isi iubeste cu pasiune nevasta. Cind s-au certat si ea a plecat…la mama, el s-a gindit sa ii dea o lectie si a facut plingere. Dupa cite vad, s-au amestecat si niste prieteni buni, care i-au dat un sfat prost. Toti s-ar fi gindit ca se poate lasa cu divort si in felul acesta se obtine tutela copilului. S-au gindit rau, insa si-au revenit imediat, iar plingerea a fost retrasa. Dupa mai mult de un deceniu, sotii Mihaela si Adrian Miutescu sint impreuna, cresc si educa acel copil, nu s-a mai auzit despre ei nimic scandalos.Mai mult, ca sa faca Adrian Miutescu o cariera, e limpede ca s-a bucurat de sprijinul familiei, de solidaritatea sotiei, fiindca altfel nu se poate. Ce vor acum tirfele cu respect, sa divorteze Miutescu sau Miuteasca, sa reia scandalul , sa isi dea in cap ? Vor tirfele sa ramina copilul pe drumuri sau macar sa ii fie rusine de colegi pentru o fapta pasagera din viata parintilor sai de care poate nici nu avea stiinta ? Probabil asta se doreste, fiindca deputatului, ca om, nu i se poate reprosa nimic demn de orientarea electoratului in apropiatele campanii electorale.Gazeta respectiva, care a inceput sa sara calul intr-un mod cu care eu nu sint de acord, publica si documente in facsimil, procurate de cei care le detin. Sa le fie de cap procurorilor sau politistilor care au copiat si au scos la iveala aceste hirtii, in mod ilegal, numai ca sa joace ei un joc politic. Sefii lor ar trebui sa se autosesizeze, iar prefectul sa ia atitudine, pentru ca se incalca legea. Presa trebuie sa fie libera cita vreme se pune in slujba societatii, nu cind scormoneste gratuit in viata de familie a oamenilor. Si apoi, sa ridice piatra cei fara de pacat. In urma acestui articol odios, mi s-au intimplat doua lucruri. Primul: am decis ca nu am dreptul sa tac si, la nevoie, trebuie sa port un razboi cu cei care se cred jurnalisti dar de fapt sint vidanjori. Al doilea: incep sa il simpatizez pe Adrian Miutescu, fiindca aceasta criza masculina prin care a trecut acum zece ani si ceva mi-l releva ca fiind un om intre oameni. Bravo lui ca e un barbat normal ! Bravo ambilor soti Miutescu pentru faptul ca au depasit situatia si au ajuns sa fie cine sint ! Rusine sa le fie celor care murdaresc si vor sa destrame o familie ca aceasta !