Ori de cate ori am scris despre SC ALRO, m-am referit la ea ca la o capodopera a slatinenilor si, totodata, ca la o inima pulsand, prin venele orasului, aproape tot sangele vietii economice. si daca intre timp au intrat in functiune si alte „inimi” care sa contribuie la buna circulatie a sangelui, tot SC ALRO a ramas „raza fundamentala”, din lumina careia s-a impartasit tot ceea ce a putut sa lumineze in vreun fel firmamentul economic al Slatinei. Sosind vremea privatizarii, m-am gandit la SC ALRO ca la o frumoasa Gioconda, ajunsa in pragul maritisului, trebuind sa-si aleaga un sot si sa se mute in casa lui. Din pleiada de petitori care au roit pe langa cea mai atragatoare domnisoara a industriei romanesti in curs de privatizare, alesul a fost „Marco”, un flacau despre care cei din anturajul viitoarei mirese nici nu auzisera pana atunci. Am fi vrut noi sa ramana pentru totdeauna a noastra, dar legea firii (citeste a privatizarii accelerate) nu a mai avut rabdare. Gioconda noastra, cu surasul ei atat de enigmatic si atat de providential indreptat spre noi, s-a maritat, inevitabil. N-am mai avut decat sa-i dorim ca acest suras sa nu se transforme niciodata in rictus si sa-i uram… casa de aluminiu!Ei bine, intre timp casa de aluminiu a devenit si mai stralucitoare sub soarele luminos al profitului, razele binefacatoare ale acestuia incepand insa sa-i incalzeasca numai pe patroni. Peste 700 de milioane profit de la privatizare incoace nu este la indemana oricui in lume, asa incat nu putem decat sa fim de acord cu primarul orasului, dl.Darius Valcov, care spunea ca respectivii patroni, daca ar fi de buna credinta, ar putea sa mentina uzina, un timp, chiar si pe pierderi, macar pana la depasirea actualei crize mondiale. Dar nu este vorba de pierderi, ci doar de o reducere a pretului aluminiului, intervenita in acest context de criza, deci de o scadere temporara a profitului, care, in niciun caz, nu s-ar putea constitui in motiv de divort.Si totusi, chiar daca nu a fost ca o inaintare a actelor de divort, intentia patronatului de inchidere a 3 hale si concedierea a 1800 de angajati ne-a aparut tuturor ca un semn ca Gioconda noastra nu mai este in gratiile sotului. Aceasta situatie ne-a facut pe multi sa regretam ca nu ne-am agatat mai tare de poalele ei, sa nu o lasam sa se marite. in acelasi timp, ne incearca un amarnic sentiment de repulsie la adresa numerosilor proxeneti, in frunte cu mai-marele lor, fostul prim ministru Adrian Nastase, care i-au batut in poarta si nu s-au lasat pana nu au aruncat-o in bratele unui „tanar” ale carui calcaie, judecand dupa cum se comporta acum, pare ca s-au aprins nu dupa nurii ei, ci dupa bogata-i zestre.Si nici acum nu ar fi prea tarziu daca s-ar materializa acea intentie despre care vorbea dl. Paul Stanescu, presedintele CJ Olt, referindu-se la necesitatea initierii unui proiect de lege prin care SC ALRO sa devina intreprindere de interes national. Astfel ar putea fi macar infranate pornirile adulterine ale unui sot prea putin iubitor. Bine ca, deocamdata, acesta pare sa fi revenit la sentimente mai bune, de vreme ce pana la urma s-a decis sa inchida numai hala 9, dand apoi asigurari, potrivit lui Constantin Popescu, presedintele sindicatului „Aluministul”, ca masura reducerii de capacitate se va opri aici. Pana la proba contrarie, sa luam de bune aceste asigurari si sa ne prefacem ca nu observam transformarea in rictus a surasului Giocondei.Semnatura: Constantin Smedescu