M-as bucura sa apara o stenograma a vreunei discutii dintre subsemnatul, realizator al emisiunii „Criterii politice” si patroana „de facto” a postului VTV. In aceasta eventualitate, s-ar putea observa ca nu tot ce se numeste patronat de presa asmute ciinii asupra adversarilor, ca se poate discuta si frumos si in spiritul tolerantei si al echilibrului intre un „mogul” si un ziarist. Mai mult, s-ar vedea ca exista si patroni de presa care incearca sa isi tempereze jurnalistii pe care ii platesc, pentru a nu se lasa condusi dor de criteriul audientei si al puterii.Citeam, zilele acestea, o observatie desteapta a unui ziarist din curtea lui Vintu care spune ca in eventualitatea ca Duhul Sfint si-ar face trust de presa, toti ziaristii ar fi bucurosi sa lucreze acolo. Ei bine, Duhul Sfint e in toate,chiar si in presa, fara sa fie nevoit sa aiba televiziune sau ziar. Trust de presa, ca atare, isi poate face insa, negresit, diavolul. Depinde de oamenii presei daca inclina spre Duh sau spre Mamona.Nu ma ocup cu inregistrarile pe ascuns, asa incit nu pot da un exemplu concret de convorbire intre mine si dna Maria Tudor pe tema emisiunii de la VTV. Totusi, in sinteza, un astfel de dialog ar arata in felul urmator:Gheorghe Smeoreanu: Eu ma iau de astia, doamna, sunt enervanti, au depasit orice masura, sunt, vorba unuia, pe cit de rai, pe atit de prosti.Maria Tudor: Lasati-i in plata Domnului, domn`director, sa nu judecam noi, are cine sa judece.Gheorghe Smeoreanu: Da, dar pina atunci, mai e…Maria Tudor: Noi asta trebuie sa spunem, permanent, ca toti trebuie sa fie oameni, sa isi faca datoria, sa nu fie vrajmasie, ci omenie. Nu putem iesi din porunca Celui care ne-a facut pe noi toti, de iubire si fata de dusmani.Gheorghe Smeoreanu: De acord, numai ca directia in presa de azi e alta, una care pe care, aratatul muschilor etc. Nu pot sa fiu total altfel, presa nu e minastire, domna.Maria Tudor: Lasati de la dumneavoastra si veti dovedi ca sunteti mai bun. Mai ales de colegi sa nu va luati, cel putin la televizor, ce faceti dumneavoastra in rest, va priveste. Iar celorlalti, care se dau cinstiti ca sfintii, mai ziceti-le cite una, sa stie si sa se indrepte, dar fara rautate, va rog eu…Gheorghe Smeoreanu: Fara sare si piper ? Nu-mi iese mie, doamna, jocul de scena, eu nu pot sa fiu decit acid, ironic, altfel inseamna sa fiu fals.Maria Tudor:Nu, nu, insist, fara rautate, ca e de la diavol, noi trebuie doar sa aratam unde poate fi greseala, fara sa judecam. Avem anumite principii si tinem de ele, ne place cum actioneaza Cutare si o spunem clar, dar fara sa batjocorim pe ceilalti, doar, la nevoie, sa le aratam birna din ochiul lor si atit….Am dat numai un exemplu de stil. Cam asa se desfasoara, de un an si jumatate, discutiile, nu foarte dese, de altminteri, dintre mine si dna Maria Tudor. Ceea ce ma face sa ma bucur ca lucrez pentru VTV si nu pentru vreo televiziune de pe Dimbovita, chiar daca gloria e doar…locala. Fiindca dincolo de tema convorbirilor dintre un patron de presa si angajatul sau, conteaza si forma. Ce ar fi fost sa lucrez pentru cineva care sa-mi zica:”I-o degajam f… in gura sa-l f…” ? As fi plecat sau as innebunit. Mai degraba, as fi innebunit. Ba nu, pina la urma, as fi plecat.Zilele astea se discuta enorm despre relatia dintre „moguli” si angajatii lor. Tendinta este sa se generalizeze modelul Vintu-Realitatea/Catavencu. Ar fi nedrept, pentru ca lucrurile pot sta si altfel. Cel putin in ce ma priveste, cind am un subiect fierbinte, imi doresc sa se intimple sa nu ma sune dna Maria Tudor. Fiindca precis as auzi-o spunind:”Lasati-i in plata Domnului, El ne judeca pe toti…Totusi, doamna, presa nu e minastire…