Pe vremea Impuscatului, mai toti ne doream cu ardoare sa traim ca in capitalism, despre acest sistem aflind cite ceva din auzite, din carti sau din filme. Iata ca, pina la urma si cind ne asteptam cel mai putin, capitalismul a venit si, precum omul negru din jocurile copilariei, a ajuns sa ne sperie pe cei mai multi dintre noi si sa nu mai stim pe unde sa ne ascundem de el. Caci lucrurile s-au dovedit a fi la distante astronomice fata de ceea ce credeam noi, nicidecum atit de roze precum se aratasera in imaginatia nostra. Era de ajuns, credeam noi, sa eliminam chiulul, lenea, risipa, lucrul de mintuiala ca sa si vedem deschizindu-se in fata noastra Sesamul prosperitatii. In realitate insa, vedem cum lucrurile stau exact invers: cei care prospera sunt tocmai lenesii, chiulangii, smecherii, cei cu mina lunga si pile suspuse, cei bine antrenati in saritura peste stacheta legii.Pe vremea Impuscatului, nimeni nu te da afara din serviciu daca nu intirziai de la program, daca nu absentai si iti vedeai de treaba. In capitalism insa, totul depinde de profit. Daca profit nu e, nimic nu e. Si daca patronul vrea cresterea profitului, tot aia e, caci solutia la care se recurge imediat, cea mai la indemina, este disponibilizarea. Daca patronul societatii ALRO, de pilda, vrea un profit mai mare, ce mai conteaza inca 600 de muncitori ce vor fi trimisi in somaj, in cursul acestui an, pina la sfirsitul lui septembrie? Ce mai conteaza, apoi, cei inca 128 de salariati de la ELECTROCARBON, care vor ingrosa numarul somerilor? Dar cei deja disponibizati, in transe lunare, de la TMK ARTROM societate care, din fericire, da semne de redresare si unde se pare ca nu vor mai fi disponibizari in viitorul apropiat?Anul acesta, dupa estimarile sindicalistilor care au pichetat sediul Prefecturii Olt, pe la mijlocul lui aprilie, peste 1.000 de salariati din intreprinderile slatinene isi vor pierde locul de munca. Bineinteles, cei mai multi vor fi de la SC ALRO, circa 600, cum am spus. Si asta in pofida unui angajament prin care patronatul s-a obligat sa pastreze in lucru 3696 de oameni. Se pare insa ca strainii au intrat in catedrala aluminiului rominesc precum, pe vremuri, paginii in bisericile noastre: calare pe cai si scuipind pe icoanele noastre. Sacrificind toti mieii moralei in abatorul interesului privat, patronatul de la ALRO este decis ca pina in toamna numarul angajatilor sa scada la 2200.Iar politicienii nostri, in nota lor obisnuita, nu fac nimic pentru economia judetului, doar laudindu-se cu sponsorizarile prin care o intreprindere sau alta (si aici ALRO este campioana!) a sustinut financiar unele initiative locale. Nici macar dinauntru nu se mai aud voci in sprijinul muncitorilor. Referindu-ne la ALRO, oare au amutit Gheorghe Dobra, Florea Sterie, Danut Oprea, Dan Dumitrescu, Alexandru Obloja, Cristian Stanescu, Constantin Saraolu, Gabriel Stanciu, Ion Fota, Stefan Ion Hampu si toti ceilalti care, atunci cind dansau pe podiumul proprietatii de stat, din cind in cind mai emiteau si cite o strigatura in apararea drepturilor salariatilor? Se vede bine insa ca, in noile conditii, in cazul domniilor lor, cu atit mai mult se adevereste zicala dupa care tacerea e de aur, lasind totul in seama liderilor de sindicat. Si tac… din pestera care s-a creat in sufletul lor straduindu-se sa alunge umbrele celor pe care pina mai ieri ii vedeau trebaluind prin cite o hala de electroliza, prin turnatorie, pe la prelucrarea aluminiului sau mai stiu eu pe unde. Din toate timpurile, cum ar spune Eminescu, povestea-i a ciocanului ce cade pe ilau.Semnatura: Constantin Smedescu