Daca imi doresc ceva dupa o viata de publicist si de cadru didactic la studentii de la jurnalism este sa ii conving pe compatriotii mei sa fie foarte precauti si sa nu mai creada in mesajele care vin de la centrele de putere ale lumii, indiferent cum se chema ele. Am observat cu mihnire ca rominii au scuipat pe clasa lor politica, pe parlamentarii si pe guvernantii lor, au considerat ca oamenii lor de afaceri sint niste nenorociti, in schimb au pus tot sufletul si intreaga pasiune in a demonstra ca americanii, emglezii, francezii etc. sint cu mult mai buni si mai valorosi, impartasesc principiile democratiei, asa cum sint ele inscrise in constiinta fiecarui om onest. Am procedat gresit si ne-am subminat din interior, mai ales presa jucind un rol absolut sinistru in procesul de denigrare a valorilor autohtone. Acum, o data cu chestiunea Kosovo inca mai trag speranta ca rominii vor intelege, in sfirsit, ca daca noi nu nu vrem binele, nimeni altcineva nu ni-l vrea. Imi doresc ca probleme Kosovo sa fie un moment de cotitura im modul de a gindi al compatriotilor mei.Cum sa gindim ? Firesc, fara exaltari si fara iluzii. Sa gindim ca sintem, de mult timp, un popor, o natiune si ca in afara de noi nimeni nu ne vrea binele. Sa incercam sa fim toleranti cu ai nostri si ceva mai exigenti cu alogenii, care vin doar fiindca sintem interesanti din punct de vedere economic, pentru femeile noastre, pentru peisajele si chiar pentru naivitatea noastra. Am vazut cu totii ce s-a intimplat in Kosovo, ca si cum nu ar fi existat o Carta a ONU, legi internationale, tratate, principii, istorie. Pur si simplu, marile puteri au calcat toate aceste lucruri in picioare si le vor calca in continuare, fiindca noi nu le stim planurile si nu stim unde vor sa ajunga. Asa stind situatia, va propun sa avem si noi propriile planuri, sa tinem mai mult cu ai nostri, fiinca, in aceasta lume dura, singele apa nu se face. Oricit de mult va conta capitalul, rominul va tine mai mult la un romin decit strainul.Sper ca lectia Kosovo sa ne fie invatatura de minte. Sa nu mai punem sufletul pe tava in fata „Marelui Licurici”, sa ne preferam pe noi intre noi, privind cu ceva mai mult discernamint ideile prefabricate precum investitiile straine, privatizarile, vinzarile. Ele sint bune doar daca nu ne facem din ele idoli de inchinare, ci le privin prin prisma interesului national.As vrea ca situatia Kosovo sa ne socheze, sa ne trezeasca la realitate, sa fim altii de miine. Priviti lucid, vedeti ce se intimpla si trageti consicintele necesare. Nu uitati nimic, dar mai mult de cit orice nu uitati ca singele apa nu se face.