Intimplarea cu Negus si Silisteanu, de la conferinta de presa a Partidului Verzilor a fost relatata de ziarele locale fragmentar, cu oarecare patima, partinire si doar dintr-un punct de vedere. Ion Negus a fost transformat in victima agresiunii inexplicabile si neexplicate de nimeni a lui Florian Silisteanu, care s-a repezit la el si i-a dat cu spray paralizant in ochi. Rupt de context, gestul aparea ca lucrarea unui nebun furios scapat prin gaura din gardul spitalului de nebuni. Si totusi…Intimplarea, dincolo de insolitul ei, a avut darul sa probeze inca o data cu ce fel de ziaristi avem de a face. Dincolo de cine, ce si cum, mai important era ca relatarile din presa sa raspunda la intrebarea DE CE? De ce i-a dat Silisteanu lui Negus cu spray in ochi? De ce a strigat Silisteanu „De ce ma injuri, ma, de mama?”. A avut un motiv, sau doar un acces de nebunie furioasa? Sigur, cauza principala e conflictul vechi care ii opune pe cei doi. E treaba lor ce au de impartit, e chiar numai treaba lor cum isi inpart ce au de impartit, dar un ziarist care se vrea mai mult decit un umil atirnator de pix prin vreo redactie ar fi trebuit sa adinceasca un pic cercetarea unei intimplari cu caracter posibil penal. Au adincit olae! Silisteanu a aparut, repet, ca un diliu care se ia din senin de oameni si care umbla cu sprayuri in buzunar, ca sa aiba cu ce sa le stinga lampa victimelor nevinovate.Cu alte cuvinte, linga prezentarea, sufocata de uimire si de indignare, a intimplarii, cred ca se cuveneau si doua, trei rinduri in care sa-si spuna si atacatorul punctul de vedere, daca nu de dragul lui, macar de dragul meseriei, care impune sa fie ascultata si cealalta parte. Ei bine, uite ca politistii au ascultat si cealalta parte. Silisteanu a fost la politie, avind in buzunar acelasi spray. Politistii au zis ca e ok, e o chestie procurata legal, din magazin, fiind vorba de un spray lacrimogen, nu paralizant, impotriva ciinilor! Si se pare ca i-au dat si dreptate ca a facut ce a facut. Ce a vazut presa adunata in restaurant? Pai l-a vazut pe Negus intrind in fuga si alergind printre mese, cu un Silisteanu furios pe urmele lui, apoi atacul in sine, cu gazul lacrimogen. Ce nu a vazut presa: ca Silisteanu s-a intilnit cu Negus in fata restaurantului si ca Negus a bagat mina in buzunar amenintind ca ba, bag cutitul in tine! si ca facu-ti si dregu-ti. Cu mina in buzunar si cu amenintarile in gura? Pai in America, daca faci o treaba de-asta in fata unui politist, in secunda urmatoare esti mort, mort de-adevaratelea, cu scafirlia gaurita de gloante. Evident, astia nu erau in America, Silisteanu nu era politist american, dar amenintarea si gestul au constituit, se pare, suficiente motive pentru ca politistii nostri sa considere ca Silisteanu se afla in legitima aparare! Nu e treaba mea sa stabilesc cine are dreptate. V-am prezentat aici si un alt punct de vedere despre acest nou episod al conflictului Negus Silisteanu, incercind sa suplinesc o lipsa evidenta a articolelor cu aceeasi tema. Daca as crede ca Dumnezeu da semne cu mare promptitudine, as zice ca uite, domne, Cel de Sus a dat un semn: a doua sau a treia zi dupa intimplare, pe Negus l-a lovit autobuzul.