Greva de la Dacia are citeva secrete, fara de care nu s-ar explica incapatinarea cu care se confrunta cele doua parti. In cazul sindicalistilor, este vorba despre datele, reale sau imaginare, pe care acestia le detin in legatura cu salariile omologilor lor de la uzinele Renault din Rusia si Turcia. Oamenii lui Nicolae Pavelescu au fost informati ca angajatii rusi au 700 de euro salariu minim, in vreme ce angajatii turci ar avea intre 700 si 1000 de euro. Asadar, este o chestiune de orgoliu, fiindca rominii se considera mai buni meseriasi si decit rusii si decit turcii. Asa stind lucrurile, cred ca exista doua solutii pe care patronatul ar putea sa le foloseasca. Daca datele de mai sus referitoare la salarii sint reale, atunci ar fi bine ca Francois Fourmont si echipa sa, inclusiv Christian Esteve, sa cedeze, deoarece noi, rominii, sintem orgoliosi si nu acceptam sa fim comparati in defavoarea noastra cu turcii sau rusii. Daca specialistii de la Dacia accepta sa primeasca mult mai putin decit cei francezi, nu vor accepta in veci sa fie sub rusi sau turci. In schimb, daca cifrele despre care discutam nu sint reale, acelasi domn Fourmont ar trebui sa ii convinga de acest lucru pe grevisti, cu documente credibile.O alta chestiune la care partea franceza ar face bine sa reflecteze este daca nu cumva metoda angajarii pe termen scurt, pentru a nu exista costuri la trimiterea in somaj, nu este cumva excesiv de oneroasa si, din nou, ofensatoare. Genul acesta de truc managerial poate fi extrem de enervant. Cunoasterea psihologiei de grup a rominilor ar fi un lucru bun pentru patronatul de la Dacia, care ar putea actiona cu mult mai suplu.Pe de alta parte si sindicatul ar putea da dovada de capacitatea de a privi lucrurile in context. Chestiunea taxei auto nu este definitivata si Renault nu isi poate face calcule ferme cu privire la viitorul pietei rominesti. Asta ar fi una, fiindca ar mai fi si aspectul putin inestetic al faptului ca greva a fost declansata intr-un moment critic pentru viata personala a dlui Fourmont (nu intram in amanunte) si in preajma summit-ului NATO.In fine, cred ca se pot gasi solutii, cu conditia ca ambele parti sa tina seama de adversar, sa nu se subestimeze si sa se respecte. Cea mai buna negociere ar fi cea cu cartile pe fata, directa si sincera. Allez !Semnatura: