Restaurant in centrul orasului. Un grup din familia Portocalia sta la masa. Don Felipe, don Botino, don Generale, dona Michela. In capul mesei don Romeo, numarul doi in Familie.Don Felipe (timid): Don Romeo, sincer am crezut ca esti suparat pe noi, dupa toate zvonurile aparute prin oras.Don Romeo (orpindu-se din mincat, naiv): Ce zvonuri, don Felipe, nu am auzit nimic.Dona Michela (intervine): Ei, don Romeo, sa nu spuneti ca n-ati auzit, ca toata lumea vuieste, ca vezi Doamne, noi….Don Romeo (curios) Voi?Don Botino (ezitant) Ca noi, don Romeo, am fi tradatori, ca v-am fi tradat, ca am tradat numele Portocalia.Don Romeo (mirat) Ei, nu se poate! Chiar asa, eu chiar nu am auzit si chiar daca as fi auzit, nu m-as fi increzut in asemenea zvonuri. Doar va cunos foarte bine, nu?Don Felipe (convingator): Asa e don Romeo, doar ne cunoasteti. Noi nu am fi in stare de asa ceva. Noi sa va tradam! Mai bine morti decit asa ceva.Don Romeo (zimbeste): Hai don Felipe, nici chiar asa. Doar sunteti patru din cei mai buni consigliere ai mei. Eu nu cred ca tu m-ai trada, chiar daca ai primit vreodata bani de la altcineva de exemplu… Doar ar fi culmea ca prin spatele meu sa am asemenea tradatori. Dar ce va apuca!? Eu v-am chemat la masa si voi va tineti de prostii. Hai sa mincam mai bine. (Striga la patron.) Doriano! Vieni. Vreau pentru mine si cei mai buni prieteni ai mei spaghetii, focacia, un vin bun de Sicilia. Vreau sa ne simtim bine. Nu-i asa, don Botino, ca pe vremuri.Don Botino (fericit): Asa e don Romeo, ca mare don sunteti! Sa aveti viata lunga si cine stie, poate chiar in locul lui don Giurcano o sa va vad.Don Romeo (ridicindu-se in picioare si trintind-i o plama): Atit! Sa nu te mai aud cu asa ceva vreodata. Nu-mi place deloc cum gindesti!Liniste. Toata lumea a amutit. Apare Doriano cu platoruile. Se da drumul la muzica. Canzzonete italiene. Usor atmosfera se destinde. Se ride. Doar don Romeo e calm si se uita la fiecare pe rind. La un moment dat se ridica in picioare.Don Romeo (tare): Amicii, vinul asta e rapid vad in circulatie. Ma duc sa ma usurez. Cred ca era destul de rece. (Pleaca.)Dona Michela (brusc se uita la paharul lui don Romeo): Ce vin rece vede don Romeo, nici nu s-a atins de el.Don Felipe (ridica fruntea speriat): N-a baut deloc. Prieteni…Nu apuca sa termine fraza. In bar intra patru tipi cu palari mari, cu pardesie lungi. Deschid pardesiele, scot de sub ele patru automate.Don Botino (se arunca pe jos in genunchi, strigind): Don Romeo! Nu face asta! Nu te-am tradat. Don Romeo, rispondi, am familie, am copii. Indurare!Dona Michela lesina.Don Felipe (speriat, scoate o crucuiulita): …un minut… sa-mi spun rugaciunea. …Padre chi e…Don Generale (se ridica in picioare, pune mina la inima demn): Amin!De dupa bar, don Romeo face un semn. Rafalele de mitraliera ii secera pe cei patru consigliere. Focul dureaza mai bine de un minut. Apoi don Romeo coboara mina. Liniste. Cioburi amestecate cu singe. Cele patru cadavre sunt ciruite. Se aud sirene departe. Doriano le arata celor patru asasini usa din spate. Don Romeo pleaca si el. Dar nu inainte de se uitat tacut la cei patru morti. Face semnul crucii deasupra lor si iese…Semnatura: Mihai Ionescu