O mare problema in procesul de privatizare al Oltchim o constituie existenta printre actionari a acestei nervoase societati numita PCC. Nu vad cine ar dori sa se casatoreasca cu firma vilceana atita timp cit soacra PCC e cam zurlie, umbla cu birfe si reclamatii, urla ca e cotonogita si te reclama la tribunal. Rusii sau indienii sau chinezii sau oricine altcineva dintre cei despre care s-a zvonit ca ar vrea sa cumpere Oltchim se vor gindi de zece ori inainte de a face pasul, fiindca PCC tot actionara minoritara va ramine si tot mahalagioaica ar putea sa fie.Toata lumea intelege ca pe linga reprosurile probabil justificate pe care nemtii i le fac lui Constantin Roibu, acest scandal este intretinut si pentru ca PCC isi doreste sa alunge orice investitor, pentru a ramine unic pretendent la mina fetei batrine.Desigur ca escaladarea scandalulului i se datoreaza si lui Roibu, al carui orgoliu de proprietar care a primit Oltchimul mostenire de la parintii sai poate deranja pe oricine. Acum insa nu mai conteaza cine a fost intii, oul sau gaina, ci doar faptul ca situatia privatizarii e teribil de complicata.O solutie ar fi sa le sopteasca cineva credibil celor de la PCC ca ori platesc pentru degradarea atmosferei, ori sa se linga pe bot, fiindca nu vor primi in veci pachetul majoritar din partea statului romin. Cind vorbesc despre cineva credibil nu ma gindesc la Roibu, ci la Traian Basescu, singurul capabil sa-i zguduie un pic pe scandalagii.Una peste alta, e clar ca aducindu-i cu mina sa la Oltchim pe acesti nemti zurbagii, Roibu ilustreaza parabola cu acela care arunca o piatra in apa si zece destepti se straduiesc s-o scoata.