Se pare ca aerul din exteriorul capsulei guvernarii, incarcat de particulele in suspensie ale saraciei si anonimatului, i-a imbolnavit pe liberali de un fel de silicoza, o boala profesionala care, in afara de faptul ca-i impiedica sa respire in voie, le mai ataca si gindirea rationala.Faptul ca nu mai pot respira prin proprii plamini s-a vazut clar la recentul lor Congres, in urma caruia „europeanul cu papion” Tariceanu a fost debarcat de la conducerea PNL, majoritatea delegatiilor judetene preferind parfumul schimbarii din petalele „crinului” Antonescu. Pe toata durata lucrarilor Congresului liberal, numele lui Traian Basescu a fost atit de des pronuntat, incit cel care venea la microfon parca venea ca sa respire prin el aerul ozonat ce i se transmitea de indata ce invoca cele doua cuvinte magice din alcatuirea numelui presedintelui tarii. Declarat demult, de catre faimoasa majoritate a celor „322”, drept pericolul public nr.1, se vede ca Traian Basescu ramine in continuare sula din coasta actualei clase politice. Orice miscare a acesteia a devenit atit de dureroasa, incit multe dintre pornirile ei extrem de vorace in directia avutiei publice au trebuit sa fie temperate, iar unel chiar reprimate, in asteptarea unor vremuri mai bune. Mai nou, ea se vede acum in ipostaza nemaipomenita si de neinchipuit de a fi obligata sa se ridice de la masa la care s-a asezat neinvitata si a mincat pe degeaba si pe saturate atita vreme. Vreau sa spun ca preconizata lege a salarizarii unice in sistemul bugetar si trecerea hotarita la autonomia locala sunt cele doua pilule otravitoare care, odata servite actualei clase politice, i-ar face acesteia ciorba indigesta si ar obliga-o, cum am spus, sa se ridice, in sfirsit, de la masa. Singura sansa de a ramine sa-si continue festinul este ca Traian Basescu sa fie invins in alegerile de la toamna, sa-l vada odata pe marinarul de cursa lunga esuat in apa dulce si putin adinca a politicii dimbovitene.Visind cu ochii deschisi la momentul revenirii la guvernare, liberalii isi fac tot felul de socoteli, se incurajeaza intre ei si se autosugestioneaza atribuindu-si merite si capacitati care, daca ar fi reale, subredele lor alcatuiri interioare (cel putin in cazul celor pe care deja i-am vazut in exercitiul Puterii) s-ar prabusi imediat. Iar una dintre culmile autosugestiei a fost atinsa in zilele de dupa Congres, cind noul lor presedinte, Crin Antonescu, a fost comparat cu presedintele Obama, al SUA. Am avea asadar un Obama de Rominia, care abia asteapta sa ia startul marsului triumfal spre Cotroceni.Un Obama ca un crin, luminind cu albul sau imaculat in directia Cotrocenilor, ii face pe multi sa viseze frumos, inclusiv pe liberalii olteni care au meritul de a fi intuit din timp dincotro bate vintul, pozitionindu-se corect, astfel incit sa nu se ude pe pantaloni. Si, totusi, poate chiar au dreptate sa viseze frumos, daca avem in vedere ca in PNL s-a produs un fel de separare a apelor, celor tulburi si puturoase, infestate de infatuarea lui Tariceanu, punindu-li-se, intr-un fel, stavile, lasate sa curga in continuare doar cele limpezi si curatate de bulele specificului orgoliu liberal. Iar daca sunt sceptic in legatura cu sansele liberalilor de a da un presedinte de tara, este pentru ca steaua lui Basescu inca nu si-a consumat, nici pe departe, intreg combustibilul interior. De asemenea, am in vedere si adevarul simplu, valabil in orice colt al planetei, ca niciodata nu se face primavara cu o singura floare…Semnatura: Constantin Smedescu