Cu un deceniu in urma, ma aveam la cutite cu mai virstnicul meu coleg de breasla Mihai Golescu. Apoi, am inceput sa cadem de acord pe multe puncte de vedere, rareori intimplindu-se sa avem pareri diametral opuse. Se mai intimpla totusi, ca, de exemplu, acum.Ieri, dl Golescu a publicat un editorial in care acuza presa argeseana ca nu s-a implicat in scandalul de la S.C. Muntenia S.A. E chiar simpatic preopinentul cind scrie: „curios lucru, in marea ei majoritate presa locala si centrala a stat deoparte de acest subiect fierbinte. N-as putea spune exact de ce, dar am avut sentimentul ca asist la o scena din copilarie cind Azorica al meu tot scheuna si-si dadea cu labele peste bot. Cind m-am apropiat, l-am vazut cum tot rostogolea un arici pe care n-a putut sa-l desfaca cu niciun chip. Intr-un tirziu s-a lasat pagubas…” Asadar, presa din acest judet ar fi Azorica (asta nu e nume de ciine de paza, desigur) iar scandalul de la Hotel Muntenia ar fi ariciul.Cred ca se inseala colegul. Ziarele au abordat subiectul in nenumarate rinduri, iar cele de bun simt nu au rostogolit ariciul, ci au rupt pisica in doua aratind ca o parte a pisicii semifica menagementul dubios al fostului director Eugeniu Ciobotoiu, iar cealalta parte a pisicii reprezinta vinzarea de catre domnul amintit a unui sfert din ditamai societatea la pretul unei jumatati de garsoniera. Dincolo de legalitatea sau nelegalitatea desfiintarii sau radierii PAS-ului de la Muntenia, se afla instrainarile de active la preturi dubioase, inchirieri de spatii aproape pe gratis si mentinerea celui mai mare brand hotelier argesean intr-o stare de mizerie in epoca Ciobotoiu.E de presupus ca acela care si-a permis sa faca asta si-a permis sa faca magarii si cu partile sociale ale actionarilor. O parte a presei a rupt asadar pisica si a lasat-o moarta la poarta fostului presedinte al Consiliului de Aministratie. Partea proasta este ca desi contractele girate de acesta precum si tranzactia cu propriile actiuni miros de la o posta (ca o pisica moarta) a frauda si evaziune, nici un procuror nu a gasit cu cale sa se autosesizeze, desi i-ar fi iesit un dosar beton.La S.C. Muntenia S.A. sint multe procese foarte specioase despre care presa nu are rost sa scrie, fiindca ziaristii nu se pot substitui instantelor de judecata. Aceeasi presa a scris insa negru pe alb ca Muntenia a fost adusa la faliment de catre fosta conducere, iar 25% din actiuni s-au facut apoi „cadou”. Asadar, draga prietene Golescu, ariciul e o mita moarta la Justitie la poarta.