Exista o categorie de cetateni in Rominia care se ocupa cu criticarea celorlalti. Este foarte bine, cineva trebuie sa o faca si pe asta, sa supravegheze ceea ce se intimpla in societate si sa semneleze tot ceea ce nu pare in regula. Categoria aceasta de critici este formata din ceea ce se cheama ziaristi. Exista critici literari, muzicali, de arta etc. Ei stabilesc ierarhia valorilor in acele domenii, fac ordine in zona respectiva. Fara criticii literari, de exemplu, nu ne-am putea orienta in spatiul literaturii si ne-am rataci cu usurinta printre carti, fara sa reusim sa gasim punctele cardinale. Sa continuam cu exemplul criticilor literari. Pentru a-si putea indeplini menirea, ei trebuie sa citeasca mult, sa cunoasta istoria si teoria literaturii, precum si creatiile literare. Nu ne putem imagina un critic literar incult, incapabil sa scrie si sa citeasca cum trebuie. Unul ca acesta ar putea ajunge la concluzia ca poezia Elenei Farago despre catelusul schiop este mai importanta decit Hamlet. Se pune intrebarea ce este mai important pentru societate, domeniul literaturii sau acela politic-economic-social ? Evident ca al doilea domeniu este mai important. Confuziile in literatura pot produce grave desfunctii culturale, insa confuziile in planul politic, economic si social ne pot deregla grav, creind saracie, suferinta, inapoiere, moarte. Cu toate ca aceste adevaruri pe care tocmai le-am enuntat sunt elementare, asistam la urmatorul paradox. Nu suntem de acord sa fie orice analfabet critic literar, in schimb acceptam ca un incult, un marginal, un dezadaptat sa fie critic social, politic si economic, adica ziarist. Consideram ca un critic literar repetent la gramatica ar dauna literaturii, dar acceptam ca un ziarist sa fie oricit de prost, de ratat, de dereglat psihic. Ciudata situatie…Daca s-ar accepta ideea ca oricine se poate face critic literar, in mod sigur s-ar apuca de aceasta meserie mai ales cei carora nu le place cartea, repetentii la literatura, fiindca asa se intimpla intotdeauna, exista un fel de suparare a vacarului pe sat. Pentru ca societatea a fost de acord ca oricine sa fie ziarist, s-au orientat spre aceasta meserie in special cei care nu au reusit in alte domenii, esuatii, ratatii.Desigur, presa poate fi si o vocatie. Sunt oameni care simt, din adolescenta chiar, o atractie fata de acest domeniu, le place sa analizeze, sa comunice. Ei reprezinta insa doar un procent infim din categoria jurnalistilor, fiind coplesiti de marea masa a celor care au intrat in aceasta breasla fiindca nicio alta breasla nu i-ar fi primit. Putem face o analiza simpla a situatiei. Ziaristii buni ar putea fi oricind profesori sau ingineri sau manageri, au o specializare si ar putea gasi de lucru si in alt domeniu decit in presa. Marea majoritate a ziaristilor nu ar ajunge insa, daca ar pleca de la ziar, decit servitori, portari, chelneri, ingrijitori la grajduri. Sa nu rideti, dar daca s-ar sparge redactiile de pe la noi, cam aici ar ajunge sa lucreze marea majoritate a celor care acum se declara ziaristi.Asa stind lucrurile, inregistram in presa o critica fara discernamint, care ne deruteaza, ne tulbura, ne provoaca o stare de confuzie. Fiindca alaturi de ziaristii competenti (cei care ar putea lucra si in alte domenii, cu succes) combate marea masa a celor incompetenti. A celor care se considera NASCUTI PENTRU A INJURA PE ALTII. Cum poate fi depasita aceasta situatie care face atit de mult rau societatii rominesti ? Destul de simplu si dupa exemplu altor democratii. Un bun ziarist ar trebui sa aiba o licenta, sa nu aiba cazier, sa cunoasca bine limba,sa stie o limba straina de circulatie, sa aiba notiuni solide de economie, istorie, sociologie, legislatie etc., sa fi facut un stagiu de pregatire in domeniu daca nu chiar o facultate de profil. Daca un paznic trebuie sa aiba un curs de specialitate, de ce nu ar trebui sa urmeze un asemenea curs domnisoarele si domnii ziaristi ? O comisie ar putea acorda , dupa aceea, in baza unei verificari, o liceta de ziarist sau un atestat. Astfel, cei care se considera NASCUTI PENTRU A-I INJURA PE ALTII ar fi eliminati din domeniu.Desigur ca nu ar fi consititutional sa impiedici un cetatean sa isi exprime opiniile, chiar la ziar sau la un post de televiziune. Insa ar fi foarte normal sa stim cine are atestat de ziarist si cine nu, cine are dreptul sa aiba o carte de munca intr-o redactie, cine poate sa participe la o conferinta de presa, ori sa negocieze si sa semneze un contract de publicitate, cine poate indeplini functia de redactor-sef, de sef de sectie, de secretar de redactie etc.Oricine poate sa aiba blog, sa critice pina la epuizare pe cine doreste. Numai ca atita vreme cit mai exista un produs numit presa, autointitulat ziar sau revista sau post de televiziune, cita vreme publicul investeste incredere in aceste INSTITUTII MASS-MEDIA, este firesc sa existe o reglementare in zona care sa imbunatateasca activitatea. Avind o larga majoritate parlamentara, actuala coalitie de guvernamint ar putea sa isi asume riscul de a face ordine in presa. Este un risc, fiindca cei care se considera NASCUTI PENTRU A INJURA ar face mare galagie daca li s-ar cere sa dea un examen de atestare pe care il sustin pina cind si gunoierii de pe strada. Totusi, demersul ar fi extrem de benefic pentru societate si ar contribui la insanatosirea ei.Daca domeniul presei ar fi reglementat, tinerii valorosi ar dori sa vina si sa lucreze in bransa, atmosfera ar deveni una respirabila, iar presa romineasca ar renaste. Daca nu se va intimpla acest lucru, vom asista la continua degradare a presei, la diminuarea increderii pe care populatia o acorda ziarelor si televiziunilor. Presa este ingemanata cu politicul si adminsitratiile publice. Confuzia din presa genereaza confuzie in domeniul politic si administrativ. Acesta este un adevar elementar pe care societatea trebuie sa il constientizeze la un moment dat. De acest moment se tem cei ce se considera NASCUTI PENTRU A INJURA.