Ieri dimineata, la cafea, am citit, ca de obicei, presa locala. Toate ziarele ne anunta ca, incepind de acum, au disparut maxi-taxiurile si in locul lor circula prin Pitesti autobuze de cinci stele, cu aer conditionat, GPS si camere de luat vederi. Toata lumea e multumita, numai ca, ce sa-i faci, eu sint ziarist si, deci, ciufut. Eu sint, carevasazica, nemultumit. As fi vrut autobuze in care sa existe stewardese blonde, in care sa mi se serveasca masa, ca in avion, sau macar o cafea, as fi vrut autobuze etajate, ca la Londra, as mai fi vrut, poate, sa am in autobuz wireless, ca sa imi pot conecta laptopul, precum si toaleta, daca ma trece vreo nevoie. Glumesc, desigur. Pentru Pitesti, ceea ce avem acum in transportul public pare extrem de satisfacator, motiv pentru care primarul Tudor Pendiuc si Consiliu Local merita felicitari sincere.Totusi, ceva ma roade. Ma intreb cum s-a ajuns la alegerea acelor firme care s-au asociat cu Publitrans, de ce ele si nu altele. Ma mai intreb de cind au inceput negocierile, ce locuri inguste au fost depasite, cum s-a ales modelul de masina si dotarile aferente, cum s-a stabilit pretul biletului. Ma mai intreb ce profit se estimeaza, adica in ce masura se cistiga bani putini sau multi de pe strazile orasului nostru. Sa nu se inteleaga, Doamne fereste, ca suspicionez pe cineva, ca mi s-ar parea ceva necurat in aceasta afacere. Cred insa ca ar fi fost cazul sa se preintimpine orice posibila neincredere a cetateanului in chestiunea transportului in comun, in asa fel incit sa nu avem vreodata, dupa scandalul maxi-taxi, un scandal al autobuzelor.Ce trebuia facut pentru aceasta ? Simplu. Cu citeva zile inainte ca autobuzele-minune sa apara pe strazi, cei care le-au „pus pe roate”, adica Primaria, Consiliul, Publitransul si firmele partenere trebuia sa publice o pagina in ziare in care sa spuna tot. Absolut tot. Cind au inceput tratativele, cine a licitat, ce s-a licitat, cit costa afecerea, cit se cistiga sau se pierde. Spun asta fiindca este vorba de bani cistigati de la public pe strazi publice, prin parteneriat public-privat. De trei ori apare cuvintul public, iar publicul nu stie nimic, pentru public autobuzele acestea minune sint un mister.Imi doresc ca adimistratia si consiliul capitalei de judet sa fie mai comunicative, sa nu astepte sa li se scoata vorba din gura cu clestele. Am dat exemplul cu autobuzele, dar sint multe alte probleme despre care cetatenii trebuie informati fara ca ziaristii sa miste un deget. Fiti mai vorbareti, domnilor, deschideti voi discutia ! Asta daca…ne iubiti. Ori, nu ?