Nu imi amintesc, in aproape 17 ani in care am tinut aproape de presa din Pitesti, nu imi amintesc, ziceam de un personaj din virful ierarhiei locale care sa fi avut parte de o presa mai proasta decit prefectul Conventiei Democrate, taranistul Aurel Teodorescu, modestul profesor din Tutulestii Susenilor. Nimeni nu i-a iertat nimic si nimeni nu a facut economie de ironii, acuzatii si birfe la adresa domnului Teodorescu, nemurit in memoria noastra drept Tutu. Pacatul cel mare al domnului Teodorescu nu a fost incompetenta, desi, la vremea aceea asa ne placea sa spunem. Privind in urma si cu beneficiul a 17 ani de presa, pot sa spun ca marele pacat al lui si al celor din Conventie a fost ca erau ai Conventiei intr-un judet care se PDSR-iza galopant. Prin ce se aseamana situatia de azi cu aceea din 1996? Pai ca si atunci, acum la guvernare nu este PSD. Ca si atunci, presa este acum ostila unei guvernari alta decit a partidului ei de suflet. Ca si atunci, si acum si-a gasit un cal de bataie.In tragismul lui, Aurel Teodorescu parea comic, pentru ca, nu-i asa, comedia nu este decit o tragedie ratata. Mircea Andrei nu are nimic dintr-un personaj tragic si, prin urmare, nici nu ai de ce sa rizi de el. In schimb, Mircea Andrei a savirsit un mare pacat: a atacat reduta pesedista la piatra ei unghiulara. Pentru unii mai dispusi sa despice firul in patru, succesiunea nu implica neaparat cauzalitatea.Post hoc, ergo propter hoc nu este un argument pentru a demostra ca acest lucru este efectul acelui lucru numai din pricina ca acesta s-a intimplat dupa acela. Fac aceste precizari pentru ca pacatul initial al lui Mircea Andrei a fost privit ca fiind cauza arestarii lui Nicolescu. Presa a preluat pe nemestecate ideea lansata fara dovezi de niste politrucieni iresponsabili, a propagat-o, a amplificat-o, i-a pus si coarne, si a facut din presedintele PDL-Arges un potential asasin. Editorialele din Argesul, ziar de a carui loialitate fata de PSD si fata de Nicolescu nu trebuie sa mai amintim, notiunile fiind sinonime, pot fi date ca exemplu. Alte publicatii, fata de care Andrei nu s-a comportat euro-amical, au inceput adevarate vinatori, scormonind in trecutul, prezentul si viitorul senatorului, in cautare de rufe murdare, pe care ni le prezinta cu artagul ziaristului de investigatii inselat in euro-asteptarile lui. Marcam aici al doilea pacat al lui Mircea Andrei: a ignorat nevoile presei, lucru nemaiauzit pina la el si pe care ziarele in criza nu i-l trec cu vederea. Se vede cu ochiul liber ca senatorul nu a facut politica in Arges si ca a venit in judet fara sa cunoasca obiceiurile casei. Ca urmare, a calcat pe niste bataturi, a mai dat si in strachini, l-a mai deranjat si pe comandantul episcopiei, una peste alta si-a urcat ziarele locale in cap si daca nu devine repede euro-amical cu ele, trebuie sa se astepte in continuare la un tratament de exterminare, pe principiul „despre Andrei, numai de rau”. Ah, sa nu uit! Aurel Teodorescu a fost inlocuit de la prefectura pe la jumatatea mandatului.E singurul lucru care deosebeste situatia din 1996-2000 de cea de astazi.
Deocamdata.