Se spune ca intre calau si victima sau intre terapeut si pacient se infiripa o relatie afectiva, un „transfer” emotional, cum s-ar exprima Freud. Am observat, de-a lungul vietii mele de comentator politic, ca acest gen de legatura sentimentala se creeaza si intre adversarii politici, atunci cind amindoi sunt de calitate. Aproape ca as baga mina in foc ca, mai devreme sau mai tirziu, in Arges, intre presedintele PSD, Nicolescu si cel al PDL, Andrei, se va realiza o legatura strinsa.Acesta este un exercitiu de psihologie politica si ii rog pe cei interesati sa urmareasca relatia. Ar putea fi una contradictorie, o dubla legatura (double bind, cum ar spune un anume Gragory Batteson) formata, ca doua emisfere de Magdeburg, din dragoste si ura.Constantin Nicolescu nu a avut, in timp, adversari fata de care sa poata avea reactii complexe. Lui Adrian Miutescu, de la PNL, i-a lipsit „statura”, lui Ion Cirstoiu i-a lipsit carisma, lui Gogu Davidescu ii lipseste consecventa, lui Iani Popa ii lipseste densitatea s.a.m.d. Despre mai vechii taranisti nu are rost sa vorbesc. Acest Mircea Andrei este insa altceva, are si „statura” si consecventa si o anumita densitate a tesaturii psihice, are si carisma si stil.Este posibil ca, din exterior, sa nu se observe decit gesturile de adversitate, insa despre indiferenta nu va fi vorba.Ne putem intreba daca e bine sau e rau pentru Arges ca se infiripa o asemenea relatie. Cred ca este foarte bine, fiindca in acest fel Constantin Nicolescu isi va adauga noi resurse la deja bogata sa comoara de umanism si generozitate, in vreme ce Mircea Andrei va intelege, poate pentru prima oara, ca in fiecare dintre noi doarme un frumos Sisif.Deocamdata, relatia este stabilita, fiindca nu mai poti sa zici Nicolescu fara Andrei, cum nu poti spune copy fara paste.