Victor Ponta cântă manele în care vorbește despre dușmanii lui.

Crin Antonescu iubește muzica ușoară, fredonează ca un fluture îndrăgostit.

Vasile Blaga a dat-o pe romanțe, e desuet și mimează gravitatea vieții politice.

Cătălin Predoiu e greierele cu chitara.

Mă așteptam, în aceste condiții, să vină Klaus Iohannis cu ceva nou, măcar cu o arie din Cântecul Nibelungilor, eroică și înălțătoare.

Nici vorbă.

Neamțul a cântat la Congresul Fuziunii  un fel de sonată pentru PNL și PDL, o muzică de cameră pour les connaisseurs.

Niciunul dintre acești domni nu găsește tonul acelei muzici de fanfară, proaspătă și surprinzătoare, care să încoloneze națiunea în spatele lor. 

E clar că nu au ureche muzicală, nu au destul talent, dar precum toți veleitarii au impresia că sunt Orfeu în persoană, după care se vor lua, vorba poetului, munții cu păduri și stelele în mare.

Vin însă prezidențialele și manelistul desăvârșit care este Victor Ponta se va confrunta cu un Iohannis cam afon.

Grea viața de alegător român !