Nu m-am putut bucura de stirea, de altminteri pozitiva, ca un zugrav talentat de pe la noi a cistigat un concurs al unui canal de televiziune din Spania din cauza isteriei nationale create in jurul acestui subiect. A devenit o moda la romini sa traiasca exaltat ba fiindca si-a lasat Becali mustata, ba fiindca a mincat Chivu sarmale, ba fiindca a slabit Simona Sensual. Ne prindem in hora stirilor ca nebunii, abolindu-ne gindirea, fiindca am devenit un neam iute impresionabil, usor de dus de nas, o natie predispusa la manipulare. Hai sa vedem ce stim noi despre concursul pe care l-a cistigat Costel. Ce televiziune, de ce calibru, l-a transmis in Spania ? Nu stim. A mai preluat cineva in Europa aceasta transmisiune ? Nu stim. A scris presa, macar aia de fite, din Peninsula Iberica, despre acest concurs, inainte sau dupa ? N-avem habar. Ce cred profesorii de canto de la Conservator despre talentul lui Busuioc ? Nu stim. In ce tiraj ii scoate Sony discul si unde il distribuie la vinzare ? Nu stim. Ca sa nu mai lungesc vorba, nu stim nimic decit ca niste canale de televiziune din Rominia au facut totul pentru a-si spori audienta pe baza calitatii noastre nationale de a lacrima din ce in ce mai usor, ca toti cei instabili psihic.De curind, un rom din Ardeal, emigrat in Elvetia, a cistigat cel mai mare premiu pentru roman al Tarii Cantoanelor, un fel de Goncourt al lor. Un rom romin romancier asta ca sa fac un joc de cuvinte…Presa a dat o stire simpla si toti ne-am bucurat cuviincios, gindindu-ne ca, iata, talentul izbindeste in orice conditii. Un bun prieten al meu a publicat, tot de curind, in India, o carte de reportaj si va imaginati in ce tiraj a aparut lucrarea in aceasta tara cit un continent. Pot fi date sute de exemple de izbinzi rominesti tratate de presa corect si percepute obiectiv de opinia publica.In cazul lui Costel, insa, nebunie. Am citit ca acesta a ajuns un cintaret de talie europeana, ca il cunoaste toata planeta, ca e cea mai mare izbinda romineasca, probabil mai mare decit avionul cu ractie al lui Coanda , insulina lui Nicolae Paulescu, piesele lui Eugen Ionescu ori eseurile lui Cioran. De asta spun sa ma mai lasati cu Costel, nu fiindca nu mi-ar placea cum cinta.De fapt, asemenea crize de exaltare nationala nu fac decit sa ne mute atentia de la adevaratele noastre probleme. Finala lui Costel a coincis cu ziua in care a fost promulgata legea alegerilor uninominale, insa natiunea n-a bagat de seama ca s-a schimbat din temelii politica, fiind ocupata sa lacrimeze de emotie din alte motive. Credeti ca francezii sau polonezii, ungurii sau rusii sau cine vreti dumneavoastra s-ar fi comportat la fel ? Parca nu i-as vedea…

























Lasă un răspuns