Spuneam, in urma cu aproximativ o luna de zile, urmatoarele: „Dupa modesta mea opinie, cel pe care cu pretuire l-am numit „omul deplin al culturii argesene” sufera, de la un timp, de anumite afectiuni spirituale, ca sa folosim expresia celebrului Jean-Claude Larchet, autorul tratatului intitulat „Terapeutica bolilor spirituale”. Cum orice boala, fie ea si a spiritului, are o etiopatogenie, mai pe inteles, o serie de cauze, voi incerca sa descifrez ce l-ar fi putut afecta in asa hal pe preasfintitul parinte incit sa para de nerecunoscut. Demersul meu cred ca nu poate fi decit benefic, fiindca nimanui nu ii face placere sa constate citeva schimbari majore in viata episcopului si a Episcopiei.” Spuneam atunci ca stresul la care l-a supus, pe nedrept, CNSAS,spaima de un anumit jurnalist care il critica de ani de zile, munca in exces si izolarea de comunitate pot fi cauzele care l-au facut pe P.S. Calinic sa manifeste un comportament spiritual cel putin bizar. Dadeam si o serie de exemple, cum ar fi crizele colerice ale pastorului eparhial, crize care ii sperie pe preoti si ii ingrijoreaza pe consilieri, lipsa de implicare in anumite probleme cum ar fi cresterea gradului de violenta si pornografie in scolile judetului, precum si absenta brusca din paginile ziarelor, unde marele carturar ne obisnuise cu articole de mare subtilitate intelectuala si pline de caldura duhovniceasaca. Incheiam articolul de acum o luna cu urmatoarele cuvinte:”Pastorul eparhiei Argesului ne-a primit, cumva, pe toti credinciosii ortodocsi in grija sa. E drept ca precizeaza Cuviosul Evagrie ca „din faptul ca sintem in stare a primi ceva, nu urmeaza deloc ca avem si puterea de a primi”, insa eu cred ca Prea Sfintitul Calinic a facut atita bine de cind este episcop, incit nu ar trebui sa se lase biruit nici de CNSAS, nici de un condei otravit, nici macar de fireasca dorinta de a-si respecta rangul prin bogatie. Locul Prea Sfintiei Sale este in virful ierarhiei spirituale, nu in virful piramidei „celor mai puternici 100 de argeseni”, dupa cum, pe buna dreptate, l-a cocotat o publicatie de pe la noi. Convins fiind ca episcopul trece doar printr-o stare proasta, cum tuturor ne e dat sa ni se intimple, eu unul sper ca in curind va fi din nou in conformitate cu versurile unui cintec bisericesc compus special pentru episcop (pe bune !) si cintat de seminaristii de la Curtea de Arges: Episcopul Calinic, om destoinic si voinic”. Promiteam, de asemenea, ca voi reveni.Revin astazi, dar nu pentru a va da vesti bune, ci una extrem de proasta. Periodic, episcopul nostru incearca sa isi reia, asa cum e normal, activitatea publicistica, numai ca o face de o maniera ingrijoratoare, dovedind ca are o serie de idei stranii, hiperbolice, exaltate. Iata, de pilda, ce a putut sa scrie despre celebrul Costel Busuioc si afirmarea lui la un concurs de canto in Spania: „Costel Busuioc, este impletire intre numediminutiv – ce se traduce din Constantin si inseamna constant, si planta sfinta, busuioc, rasarita din lemnul Sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Iisus Hristos. Costel Busuioc, acest nume devenit stiut si cunoscut pe arie mondiala, in doar doua luni, are 33 de ani, tatal a patru prunci, muncitor cinstit, modest si sincer, este un eveniment unic in istoria mediatica a lumii.” Sesizati starea de exaltare patologica in care autorul a ajuns sa faca asocieri intre Costel si Sfintul Constantin, intre Busuioc si Sfinta Cruce si, mai ales, convingerea sa ca transmisiunea televizata a concursului este „un eveniment unic in istoria mediatica a lumii”, ca si cum 11 septembrie american sau razboiul din Irak sau finala Champions League ar fi niste evenimente mediatice minore pe linga transmiterea in direct a evolutiei lui Costel. Mai avea putin Prea Sfintitul Calinic si il propunea pe Costel spre canonizare din timpul vietii, fiindca, nu-i asa, numele lui vine de la Imparatul Constantin ?! De fapt, episcopul dovedeste un narcisism patologic si, in sinea lui, gaseste o asemanare intre prenumele lui Busuioc si propriul sau prenume de mirean, care era tot Costel sau Costica. Toti cei pe care ii cheama astfel sint geniali si merita pusi in calendare…”Pot spune, si timpul o va confirma zice episcopul nostru in exaltarea sa ca Busuioc Costel va fi cel mai mare cintaret de opera al lumii!” Apoi, incheie cu cuvintele:” Costel Busuioc, esti bucuria noastra romineasca. Multumim”. Cred ca e evidenta exagerarea,mai ales din partea unui iararh ortodox menit sa pastreze echilibrul in afirmatii si sa nu se hazardeze facind ordine intre cintaretii de opera ai lumii in urma desfasurarii unui concurs de amatori. Noua mirenilor, noua jurnalistilor ne este permis sa ne exaltam pret de o seara, sa cadem in extreme pret de un paragraf de articol, dar un episcop trebuie sa stie ca tot ceea ce spune trebuie sa dainuiasca si sa fie negresit valabil peste ani si ani. Ori, iata ca P.S. Calinic nu mai stie ce spune.” Din interviul marelui cintaret al Europei, Costel Busuioc, se desprinde sinceritatea candida a unui suflet atins de aripa geniala a lui Orfeos” scrie episcopul de Arges si Muscel. Iata-l deci pe Costel devenind deja cel mai mare de pe continent si chiar geniu.trebuie sa ai dificultati de discernamint sa pui pe hirtie asemenea elucubratii si gongorisme.M-am gindit mult daca nu cumva titlul acestui articol este prea dur, nepotrivit pentru un episcop. Nu este. Insusi P.S. Calinic are in obicei sa se exprime astfel despre diverse persoane, facindu-i nebuni, ticniti, timpiti, asadar poate sa suporte si Prea Sfintia Sa macar o data aceste cuvinte, pentru a putea incerca efectul lor pe propria sa piele. Si pentru a-i fi de ajutor.